Anul acesta, in octombrie, am implinit 14 ani de casatorie si cel mai probabil am fi lasat ziua aceasta sa treaca fara sa facem ceva deosebit. Doar ca… ne-am amintit cat de frumos am sarbatorit anul trecut, “fugind” de acasa pentru o noapte in Madrid, la un concert Cigarets After Sex si ne-am gandit ca nu ar fi rau sa repetam “escapada”. Aveam un singur weekend liber pana de sarbatori (acum ca “verbalizez” asta in scris, parca nu imi vine sa cred cum am ajuns sa ne planificam viata pas cu pas, cu luni inainte) doar ca aveam ceva planuri de familie pentru vineri seara. Deci disponibilitatea noastra era extreeem de redusa si sansele sa gasim un zbor de sambata pana duminica erau cam mici. Cu toate acestea… am gasit zboruri catre Cracovia, cu un orar cam strans (plecare sambata dupa amiaza si intoarcere duminica dupa amiaza) dar… n-am mai indraznit sa avem preferinte. Le-am luat, fara sa ne gandim de doua ori!

Si ca sa nu fie un zbor plictisitor, obisnuit, am avut cateva premiere care l-au incantat desigur, pe Andrei, pasionatul de aviatie din familia noastra. In primul rand, am zburat de pe aeroportul din Baneasa, pentru prima oara dupa 12 ani! Imi era putin teama de acest aeroport, mi-l aminteam “de pe vremuri”, cand parca mergeam intr-o autogara, nicidecum un aeroport. Am fost placut surprinsi de cum arata acum, dupa renovare, chiar daca nu sunt niste schimbari majore. Este in continuare un aeroport mic, cu aer comunist, dar renovat si mai… fresh. Il salveaza cupola superba din mijlocul terminalului! Apoi, am zburat pentru prima oara cu un avion A321neoLR al celor de la Wizz. Conform explicatiilor repetate ale lui Andrei (care atunci cand vorbeste despre avioane si aviatie in general e ca un dragut casetofon stricat hahaha, repeta la nesfarsit aceeasi informatie, ca sa fie sigur ca a fost receptionata corect si complet), neo vine de la new option engine (adica are motoare noi, mai eficiente) iar LR de la Long Range (adica are rezervoare suplimentare sub fuselaj, pentru a parcurge distante mai lungi). In plus, avionul avea o schema de vopsire diferita fata de rozul clasic al Wizzair-ului, si anume livery-ul de FLY THE GREENEST, care marca faptul ca Wizz a devenit cea mai verde companie aeriana din Europa (din punctul de vedere al emisiilor). Iar in final, dupa o ora si un pic de zbor a inceput aterizarea si am fost amandoi uimiti sa vedem pe fereastra avionului ca… era zapada in Cracovia (nu multa, dar era). Asadar, un bun si interesant inceput pentru aceasta extrem de scurta escapada in doi!

Am iesit din aeroport si ne-a lovit frigul. Fulguia, batea vantul si era un frig de ne ingheta sufletul. Ne-am luat cazare la un hotel aproape de centrul vechi (stiut de Andrei de la vizitele lui corporate de pe vremea cand lucra in Olanda si avea intalniti cu echipa din Polonia), numit B&B Hotel Krakow (nothing fancy, pur functional, dar aproape de centru). Am ajuns rapid cu autobuzul 300, luat din fata aeroportului, la 30 de minute distanta. Pana am ajuns la hotel se inoptase deja (uitasem sa luam in calcul faptul ca ne aflam mai la nord si ca se va face noapte mai devreme ca in Bucuresti), dar chiar si asa, ne-am planificat sa stam toata seara in oras. Frig, nefrig, voiam sa stam afara. Am pus colanti pe sub pantaloni, pulovere de lana, caciuli si manusi si am mers in centru!

Piata centrala Rynek Glowny ni s-a parut fantastica. Atat de mare, atat de spatioasa si cu atat de multe cladiri interesante! Cred ca nu ma las coplesita de entuziasmul de moment cand spun ca e una dintre cele mai frumoase piete centrale vazute vreodata (daca nu chiar CEA MAI frumoasa!). Si cand am avut aceasta realizare… ne-a lovit o crunta realitate: cum ca am gresit amarnic in urma cu un an, intr-o discutie pe care am avut-o in Utrecht cu un cuplu olandezo-polonez. Ea, HR recruiter in Varsovia, ne povestea cat de minunata este Polonia, cat de multe joburi bune in IT exista si cat de mult ne-ar placea sa locuim aici. Iar noi, mandri de nu se poate de Romania (discutia era la putin timp dupa ce ne intorsesem in tara, dupa a doua incercare ratata de a ne muta in Olanda, deci incercam sa ne justificam alegerea prin ce spuneam), i-am raspuns ca Romania este cel putin la fel de grozava ca Polonia. Ei bine… nu stiu pe ce baza am spus lucrul acesta, pentru ca acum, vazand un pic din Cracovia (oras care NU este capitala tarii) am realizat ca suntem mult, mult in urma Poloniei. Si nu ma refer doar la cladirile frumoase si la piata aceasta mare, centrala, superba si fascinanta (desi si ele au contribuit la parere). Ma refer la niste facilitati care efectiv iti fac nivelul de trai mai ridicat: trotuare perfecte (i’m a simple city girl, imi doresc doar niste trotuare pe care sa pot merge, fara gropi, fara santuri si fara noroaie), piste de biciclete, parcuri mari, spatii largi de alergat, o promenada impecabila pe malul raului Vistula, alei unde sa te plimbi cu copiii, locuri in care sa alerge in siguranta etc). A fost un reality check si am realizat ca nu, nici vorba de comparatie. Polonia chiar este mult, tare mult pentru draga noastra tara, fie ca ne place si vrem sa acceptam acest lucru, fie ca nu.

Insa revenind la frumoasa piata centrala din Cracovia, restaurantele aveau terasele deschise (acoperite si incalzite), decorate si complet pline de oameni! Ce inseamna viata de seara/noapte dintr-o tara est europeana, cand centrul unui oras parca invie, in loc sa amorteasca si sa se pregateasca de somn 🙂 In comparatie cu vara petrecuta in Danemarca, cand seara nu mai era tipenie de om in centrul oraselor, in Cracovia parca era carnaval! Oameni peste tot, agitatie, muzica, forfota, multi turisti. Era ca o zi de sarbatoare. Erau pregatite si casutele pentru targul de Craciun ce urma sa se deschida weekendul urmator (nu l-am prins din pacate).

Iar in centrul pietei se afla o cladire absolut superba, cu niste arcade tare frumoase (din spatele carora se vede ca o carte postala bazilica Sfanta Maria). In mijlocul ei este o piata de suveniruri impresionanta, cu multe lucruri traditionale (desigur, mai sunt si netraditionale, dar per total este o galerie foarte frumoasa). Numele cladirii este Sukiennice (The Cloth Market) si am vazut extrem, dar extrem de multe plusuri in forma de dragon, pe care scria numele orasului. Mi s-au parut initial niste suverniruri foarte kitchoase, nu am vrut deloc sa le luam copiilor, asa ca le-am ales niste creioane cu cate o jucarie in varf: Tiei cu o mica papusica traditionala si lui Alexei mai mult obligat-fortat am ales un dragon (in ideea sa nu fie tot o papusa). Abia ulterior am aflat care e fazaaaa cu acest dragon! Exista o adevarata legenda despre dragonul care locuia la baza dealului Wawel, care teroriza orasul si le manca oamenilor mancarea, dar un pantofar i-a venit de hac si i-a dat sa bea sulf. Dragonul a placut toata apadin raul Vistula pana cand a explodat si uite asa, pantofarul a alvat orasul 🙂 Deeeeeci plusurile pe care le consideram kitchoase ar fi avut de fapt o semnificatie foarte buna si interesanta pentru copii 🙂

Apoi am cautat rapid un loc sa luam masa. Nu am venit cu lectiile facute, asa cum facem de regula. Am deschis Google Maps-ul, ne-am indepartat putin de piata centrala (gandindu-ne ca am vrea ceva mai putin turistic) si am ales la intamplare un loc: Mirror Bistro. Avea recenzii bune, am mers direct catre el. Si nu cred ca puteam face o alegere mai buna! Locul nu este foarte mare, chiar am stat vreo 15-20 de minute la coada, sa gasim o masa libera, insa a meritat din plin! Este specializat pe mancarea lor traditionala, renumitele pierogi, pe care eu le numesc cu mandrie… coltunasi :))) Da, sunt foarte similari cu ai nostri coltunasi, atata doar ca eu ii mancam in copilarie doar in varianta dulce (cu branza dulce inauntru si zahar sau miere pe deasupra). In Polonia au insa si umpluturi sarate, carne tocata cu ierburi, varza, ceapa, ciuperci cartofi, branza (si sigur si multe alte combinatii). Ne plac amandurora mancarurile de acest tip. Pana la urma si dim sum-ul din Hong Kong e oarecum similar (difera intr-adevar aluatul, umpluturile sunt mai exotice si sunt gatite la abur, insa ideea mi se pare cam aceeasi). Sau gyozas-urile japoneze, cu umpluturi zic eu destul de asemanatoare dar gatite pe grill sau chiar si fierte, cum sunt si pierogi. Si sigur au si rusii si ucrainenii un “pierogi” al lor, cu o alta denumire locala. Si ne-am luat de test si o supa zurek, vazuta in meniu, fara sa avem asteptari marete. Imi placuse mie ideea de bol de supa in forma de inimioara, iar lui Andrei i se paruse apetisanta supa vazuta la o alta masa, asa ca am zis sa incercam. Absolut delicioasa!!! Nu stiu daca eram foarte infometati sau foarte infrigurati (sau amandoua) dar supa aceea zurek a fost cred ca cea mai buna supa pe care am mancat-o vreodata! Desigur, vin fiert (si m-am convins ca polonezii sunt asi la tot ce inseamna bauturi calde de iarna!) si… inca o portie de pierogi dulci, umpluti cu mere. Coltunasi cu gust de placinta de mere si cu un pic de smantana. Nu stiu cat de tentanta suna aceasta alaturare de aluat fiert cu umplutura de placinta de miere, dar a fost dementiala. Nu stiu daca e intelept sa arunc cu astfel de afirmatii fara mai multa documentare, insa am impresia ca e destul de greu sa dai gres cu mancarea in Cracovia. Toate locurile alese de noi (la intamplare!) in aceste 23 de ore (ce-i drept, nu au fost foarte multe) au fost perfecte, mancarea foarte buna si preturile rezonabile. Nu mai zic ca prin plimbarile noastre pe strazi am dat de doua restaurante diferite cu stele Michelin (de verificat!).

Am plecat din nou spre centru si ne-am indreptat spre cartierul evreiesc Kazimierz. Andrei avea in plan sa mergem la un bar in care mai fusese si el in urma cu trei ani, cu colegii polonezi, intr-o fosta sinagoga (se numea Hevre). Mi s-a parut extrem de interesanta ideea si tare mi-as fi dorit sa putem merge, insa sambata seara nu prea exista ideea de “fara rezervare” in barurile din Cracovia. L-am gasit plin si asa avea sa fie toata noaptea, asa ca nu am reusit sa intram. Dar am apucat sa vad interiorul si mi s-a parut intr-adevar foarte interesant. Lasam pe lista pentru data viitoare. Mai gasisem un bar de cocktails foarte interesant insa ne-am imaginat ca aveam sa intampinam aceeasi situatie cu rezervarile. Asa ca am hotarat sa ne mai plimbam prin oras.

Am luat-o la pas catre Jatka 2.0 Food Hall, o cladire istorica rotunda in mijlocul pietei Plac Nowy, in cartierul evreiesc Kazimierz, care acum serveste ca loc pentru mai multe restaurante. Foarte interesanta ni s-a parut si cladirea, si atmosfera din acel loc. O mare de oameni (predominant foarte tineri) adunati acolo sa manance mancare stradala, indeosebi niste sendvisuri uriase, din baghete lungi de paine, fara capac (am aflat ulterior ca sunt o mancare foarte populara, poarta numele zapiekanka). Fiecare ferastruica a cladirii avea cate un restaurant de mancare rapida (eram deja mancati si nu am testat nimic, dar pareau atat de apetisante!) si era asa o forfota in zona aceea, ne simteam de parca aveam sa mergem in club imediat dupa 🙂 Tinerii din jurul nostru sigur aveau sa faca asta, noi insa ne simteam deja prea obositi. Incepuse sa ninga destul de tare asa ca am luat-o usor, usor spre hotel. Pe un drum de nici douazeci de minute pe jos am dat de trei bazilici/biserici mari si in fiecare dintre ele erau oameni inauntru, rugandu-se. Constructiile erau superbe, imense, inalte, cu interioare spectaculoase.

Si… s-au dus cele cateva ore de seara petrecute in Cracovia. Vlogul celor cateva ore petrecute in acea dupa amiaza in Cracovia este mai jos. Mai aveam un pic de timp si dimineata, pana la zborul inapoi spre casa, cand ne-am propus sa vedem cetatea si castelul si piata centrala din nou, pe timp de zi. Insa povestea despre Cracovia pe timp de zi merita un articol separat 🙂

View this post on Instagram