Ziua 5

Ziua a cincea a fost o zi extrem de caniculara. Credeam ca venind aici, in munti, vom avea vreme racoroasa cu temperaturi mai scazute, insa am avut surpriza sa murim de cald. O caldura coplesitoare chiar. Asa ca energia noastra in cea de-a cincea zi era destul de limitata, eram sfarsiti de caldura inca de la primele ore 🙂 Cu toate acestea, ne-am propus sa ajungem in satul vecin celui in care eram campati, si anume in Ortisei (Urtijei in limba ladina sau St. Ulrich in germana). Acesta este satul principal din valea Val Gardena (din cele trei sate existente, Santa Cristina, Ortisei si Selva), este mai mare decat celelalte doua si as zice eu, mai frumos. Are o zona pietonala superba, cladiri pictate de zici ca esti pe un platou de filmare si o gramada de activitati in aer liber. Desigur, iarna se schiaza, iar vara principala atractie sunt drumetiile.

Ne interesasem cum puteam ajunge pe munte din Ortisei si gasisem optiunea Funicularului Resciesa, care ajunge la 2200m inaltime, cu priveliste catre muntii Marmolada sau Sassolungo (32 euro de pers), Telecabina Seceda (cea care ne-a tentat pe noi), de unde se vede superb privelistea Dolomitilor (52 euro de pers) sau telecabina de la Alpe di Siusi (Seiser Alm), care duce pe platoul muntilor, de unde de asemenea se vede o priveliste superba (35 euro de pers). Din pacate, copiii nu au avut deloc o zi buna si nu am vrut sa ii fortam sa urcam, asa ca ne-am petrecut jumatate de zi in oras. Am gasit un loc de joaca superb, unde ei si-au consumat energie (si supararile), iar noi ne-am tras putin sufletul.

Zona aceasta e foarte ofertanta ca activitati, trasee, lucruri de facut afara, in natura. Si chiar ne-am fi dorit tare mult sa facem cat mai multe, sa urcam pe munti, sa ne plimbam, insa i-am inteles pe copii. Pe canicula aceea chiar era extrem de complicat sa faci… orice. Aveam impresia ca daca venim in Dolomiti, munti inalti, vom avea parte de racoare, de vreme mai usor de suportat, de plimbari racoroase prin paduri. Insa era atat de cald incat nici macar noi, adultii, nu eram in stare de prea multe 🙂

Transportul in comun insa… e o distractie 🙂 “Problema” mersului cu autorulote in orase/sate mici e ca… nu poti merge cu autorulota. Nu exista parcari, strazile sunt in general mici, deci intr-un fel sau altul esti conditionat de transportul in comun. Ceea ce nu ar fi fost deloc o problema in mod normal, chiar am ales campingurile sau opririle in camper stops astfel incat sa avem o conexiune decenta catre locurile in care voiam sa ajungem. Insa in Italia (cel putin aici, in zona aceasta, nu as vrea sa generalizez), transportul cu autobuzele a fost o pura loterie. In estul Dolomitilor am avut problema cu autobuzul 442 care trebuia sa ne duca de la Campingul Olympia la Lago di Braies care efectiv nu a mai venit (ulterior am aflat ca era o greva, insa nimeni nu ne-a spus asta iar alte autobuze, alte numere, pareau ca circula). Aici, in Ortisei (si probabil peste tot in Val Gardena) la unele autobuze locale nu se putea cumpara bilet (nici online, nici la sofer), la altele era nevoie sa ai un card de la hoteluri care iti asigura transportul cu autobuzele (dar noi nu eram cazati la hotel, ci campati cu campervan-ul), site-ul de unde se cumparau biletele online nu functiona, nu am reusit niciunul din grup sa cumparam bilete. Long story short, a fost frustrant si ni s-a parut ca nu ne putem baza deloc pe transportul cu autobuzele. Om fi fost ghinionisti, poate. Dar ni s-a intamplat aproape de fiecare data cand am luat autobuzul iar programul declarat chiar nu a fost respectat niciodata.

Am reusit totusi sa intram intr-un autobuz (la mila soferului care ne-a vazut sfarsiti de caldura, cu doi copii, ne-a primit fara bilete in autobuz) si ne-am intors in satul Santa Cristina (cel de-al treilea sat din Val Gardena, Selva Val Gardena, a ramas neexplorat, in mare parte de frica transportului in comun). In Santa Cristina am oprit la o cofetarie cu priveliste superba catre munti iar apoi am vizitat tunelul racoros renumit, prin care trecea o fosta cale ferata.

Tot in aceasta zona am aflat ca exista un parc tematic superb pentru copii, PanaRaida, chiar deasupra satului Santa Cristina unde eram campati. Nu am ajuns de data aceasta (din cauza caldurii, erau totusi sub 30 de grade dar se simtea o caldura cumplita, ne-a fost greu sa stam afara, fara umbra).

Ziua 6

Ziua in care am plecat din superba vale Val Gardena si ne-am indreptat catre Val di Fassa, mergand prin pasul Gardena. Drumurile acestea sunt minunate, foarte frumoase si cu niste privelisti fantastice, insa din nou ni s-au parut destul de grele pentru a fi parcurse cu autorulota. Val di Fassa este o vale minunata, poate ca nu la fel de cunoscuta ca Val Gardena, insa cel putin la fel de frumoasa. Iar campingul ales pentru urmatoarele doua nopti de campare a fost superb! Campingul Vidor, cu foarte multe facilitati si spatii de campare (pentru cort, rulote/autorulote, apartamente sau casute), piscina, locuri de joaca (exterior si interior), centru spa, restaurant. Noi am ales un XL pitch pentru autorulotele noastre (un loc mai mare), cu priveliste superba catre Dolomiti (varfurile Catinaccio, Larsech si Spiz da le Roe). Campingul este minunat si pentru venit aici iarna, pentru ca este un domeniu grozav de schiat (zona Buffaure sau Ciampedie), conectat cu faimosul circuit Sellaronda.

In prima zi in acest camping ne-am bucurat de stat 🙂 Ne-am relaxat la autorulote, am mers la piscina si nu am facut nimic. Este un loc foarte tentant pentru facut… nimic 🙂 Iar seara… am avut o mica petrecere de ziua mea. Ne-am strans cu totii la autorulote si am stat pana seara tarziu la povesti.

Ziua 7

Cat am stat in Val di Fassa am incercat sa facem si altceva in afara de stat la piscina (desi copiilor nostri le-ar fi placut sa nu iesim din apa, asa de fascinati erau de micul aquapark din camping), asa ca am planificat o drumetie catre valea Val San Nicolo, la cascada. A fost un drum mai greu la inceput (pentru ca era o urcare destul de abrupta, care ne-a cam obosit pe toti), dar atunci cand am ajuns pe teren mai plat, inconjurati de pajisti si de munti la departare, a fost o plimbare placuta. Dupa amiaza am sarbatorit-o la camping pe Anastasia, care a implinit 4 ani, cu o mica petrecere cu tot grupul 🙂