Ziua 10: Satucul Flam

Avantajul dormitului intr-o parcare deloooc interesanta e ca a doua zi de dimineata te mobilizezi sa pleci cat mai repede :)) Nu mai stai la povesti, nu mai faci mic dejun cu cine stie ce gateala, nu mai zabovesti la cafea, nu iti mai arde de nimic altceva in afara de a te pregati pentru drum cat mai devreme. Asa si noi, am pornit la prima ora din parcarea Flipzone catre satucul Flam, pe un de drum estimat de trei ore de condus (150km). Sincera sa fiu, spre deosebire de alte drumuri facute in aceasta excursie, nu am reusit sa fiu atenta deloc la ce se intampla in jurul nostru pe drum. Imi sunt complet sterse amintirile acestui drum (ceea ce nu mi se intampla des) si asta pentru ca atributiile mele de Entertainer Oficial al familiei au fost duse un pic la extrem :))) In schimb pot povesti vrute si nevrute despre cate figurine din plastilina am facut, cate stickere am sters de pe geamurile autorulotei, cate carti am citit, cate “Rita, Rita, Gargarita” am ascultat pe repeat, cati Paw Patrol-si am enumerat de am ajuns sa stiu exact care-i Marshall, care-i Chase, Skye, Everest, Liberty sau Zuma, cate sacose DIY am colorat, cate gustari am pregatit si cate pauze de titi si de pipi am avut :)))

Asa ca nu stiu exact cand si cum, dar am ajuns in satucul Flam. Un sat in mijlocul fiordurilor, renumit pentru peisajele spectaculoase, pentru linia de tren Flamsbana si pentru croazierele pe fiordul Naeroyfjord. Si am campat chiar in campingul numit Flam Camping, vizavi de statia de tren Flamsbana, chiar in mijlocul satucului. Inconjurati de munti, de cascade si de ceata. Cred ca in toate aceste zile fix tipul acesta de camping am sperat ca vom gasi in Norvegia. Chiar daca si am mai stat in campinguri dragute pana in acel moment (Preikestolen Camping, Riis Feriepark in Danemarca), parca niciunul nu se potrivea cu imaginea pe care mi-o conturasem eu in minte despre campingurile din Norvegia. In natura, la baza muntilor, inconjurate de liniste si de sunetul apei cazand din cascade. Ei bine… campingul Flam a fost potrivirea perfecta de puzzle intre asteptari si realitate! Iar imprejurimile erau minunate, absolut minunate! Campingul este foarte mare si are locuri amenajate atat pentru autorulote, cat si pentru corturi, au zona de casute mici de lemn, precum si o cladire hostel. Nu ne-a lipsit absolut nimic in acest camping, am avut toate facilitatile de care am avut nevoie (curent, apa, dusuri, masini de spalat haine si uscator, zona amenajata pentru spalat vasele, loc de joaca pentru copii si chiar si un minivan cu pizza la intrare). Asa ca imediat cum am ajuns am hotarat cu totii sa ramanem doua nopti in acest camping. Pana in cea de-a zecea zi a fost un ritm destul de alert pentru noi, caruia i-am facut fata cu greu. Asa ca aceste doua zile de relaxare in Flam au venit ca o manusa, aveam nevoie de putina incetinire. Si ar fi fost chiar pacat sa nu stam mai mult aici, sa nu ne bucuram mai mult de tot ce vedeam in jur.

Insa pe langa stat, aveam in plan doua lucruri in satucul Flam: sa facem o excursie cu trenul Flamsbana (un fel de mocanita moderna, foarte moderna :D, cu un traseu spectaculos prin munti) si o croaziera pe fiord. De fapt trei, pentru ca planuiam sa ne plimbam si cu bicicletele toti patru, prin sat si mai departe, pe marginea fiordului pana in Aurland (exista o banda de biciclete paralela cu drumul). Planul initial era sa ne luam cu totii un bilet combinat, care sa includa atat trenul, cat si croaziera (il gasisem aici). Doar ca nu prea ne-am potrivit cu programul acestui tur, trebuia sa facem ambele atractii in aceeasi zi iar pe noi ne-ar fi avantajat foarte mult sa le facem in zile separate. Ne-ar fi costat 253 de euro (2893 nok) pe toti patru sa facem acest tur si chiar daca pe moment ni s-a parut un pic cam prea costisitor, ulterior am realizat ca era un pret destul de bun pentru ce includea (autobuz din satul Flam, croaziera inceputa din Gudvangen pe fiordul Naeroyfjord, autobuz inapoi in Flam si in final calatoria cu trenul Flamsbana din satul Flam pana in Myrdal si inapoi), comparand cu biletele luate separat pentru fiecare dintre atractii. Am hotarat insa sa luam separat, trenul intr-una din zile si croaziera in urmatoarele. Trenul Flamsbana costa 500 nok de adult (87 euro pentru amandoi) iar copiii sub sase ani nu plateau deloc. Croaziera luata separat ar fi costat 182 euro (2088 nok) iar rezervarile se pot face aici. Deci ar fi fost un pic mai avantajos turul combinat.

Dar am vrut sa impartim cele doua activitati in doua zile, lucru care ni s-a parut un pic mai intelept (avand in vedere si faptul ca eram destul de obositi si doua activitati atat de stimulante ar fi fost un pic cam mult si pentru noi, si pentru copii). In prima zi, chiar cand am ajuns in campingul Flam, am mers pana in centrul satucului si am luat bilete de tren Flamsbana pentru tot grupul, sa mergem impreuna. Este o calatorie foarte interesanta, prin niste peiaje absolut superbe! De fapt este considerata (si inclusa intr-un top facut de revista National Geographic Traveler) una dintre cele mai frumoase calatorii cu trenul din Europa 🙂 Nu dureaza foarte mult, aproximativ o ora dus si o ora intors (e o distanta de 13km intre cele doua statii dar e parcursa destul de incet), insa trece de la nivelul marii (satul Flam) pana la 867 metri inaltime (in satul/statia Myrdal), inaintand si urcand cu o inclinare accentuata pe tot parcursul calatoriei (se pare ca ar fi una dintre cele mai abrupte cai ferate din lume). Calea aceasta ferata a fost construita si de fapt deschisa publicului in anul 1923 si nu are doar scop turistic. In statia Myrdal exista o conexiune de tren, pe linia Bergen-Oslo, foarte folosita de altfel de turistii care calatoresc cu trenul in Norvegia.

Cat despre privelistile vazute din trenul Flamsbana… sunt un spectacol! Trenul trece prin vai, tuneluri, pe marginea muntilor, pe langa cascade si satuce mici. In calatoria dus (catre statia Myrdal) se auzeau incontinuu numai exclamatii si “uau”-uri. Uaaau, ce cascada. Uau, ce drum intortocheat in varf de munte. Uau, ce satuc minuscul. Uau, ce tunel. O serie nesfarsita de “uau, uau, uau”. Fiind un grup atat de mare, am avut un vagon doar al nostru (in care am reusit sa facem haos, desigur :D), asa ca ne-a fost destul de usor sa ne mai schimbam locurile astfel incat fiecare sa poata vedea cat mai bine privelistea. Insa cred ca cea mai potrivita asezare ar fi cea de pe partea dreapta (plecand din Flam), sunt locurile cele mai bune, cu privelistile cele mai spectaculoase. Totusi, aproape de statia Myrdal, chiar inainte de a ajunge, trenul trece pe langa o minunatie de cascada (aflata pe partea stanga), numita Kjosfossen, inalta de 225 de metri. Unde de altfel a si oprit trenul, ca sa putem cobori putin pentru poze si admirat cascada. Chiar cand am ajuns se auzea si o muzica dramatica (am inteles ulterior ca era muzica din folclorul norvegian) iar undeva sus o doamna imbracata in rosu dansa pe acea muzica (am aflat ulterior ca era un spectacol al studentilor de la Scoala de Balet Norvegiana). Pare ca femeia o intruchipa pe Huldra, un spirit al padurii din mitologia scandinava, care ademenea si seducea barbatii 🙂 Din fericire, ai nostri baieti au rezitat farmecelor Huldrei si au continuat calatoria alaturi de noi, fara ademenire 😀 In orice caz, lasand gluma deoparte, a fost un moment foarte frumos si impresionant.

Turul acesta a fost ultimul din zi (din cate am inteles sunt patru calatorii cu trenul Flamsbana pe zi), asa ca ne-am intors destul de tarziu. Si destul de obositi, pentru ca pe drumul de intoarcere a fost un pic de haos din cauza oboselii copiilor 🙂 Desi ramanea in continuare in picioare planul de a face croaziera a doua zi, spre final de zi ne-am gandit ca poate ar fi mai potrivit sa avem si o zi in care sa nu facem nimic. Eram cam foc continuu de cand venisem si parca aveam nevoie de o prima zi completa de stat degeaba. Asa ca… cu putin regret am hotarat sa renuntat la croaziera pe fiordul Naeroyfjord. In principal pentru ca ne simteam obositi, apoi pentru ca ni se pareau costuri destul de mari si in final pentru ca mai aveam optiunea de a face croaziera pe fiord si in orasul Geiranger (rezervari aici), care urma pe traseu (la un pret mai bun, aproape la jumatate fata de croaziera din Flam – 1300 nok fata de 2088 nok).

Croaziera pe fiordul Naeroyfjord (fiord care face parte din patrimoniul Unesco) se face cu barci complet electrice (fara zgomot, fara emisii care ar putea sa deranjeze linistea din jur). Ni se paruse fascinant acest aspect, nu ne asteptam sa vedem o barca atat de mare… electrica. Numai incarcatoarele in sine erau gigantice (dura doar 20 de minute sa se incarce complet barca). Fiordul Naeroyfjord poate fi accesibil doar cu barca, nu exista drumuri pe marginea sa (pentru ca muntele este foarte abrupt si nu au putut construi nimic si am fi putut sa luam barca fie din satul alaturat, Gudvangen (care e chiar la capatul fiordului Naeroyfjord), fie din centrul satului Flam trecand insa inainte prin fiordul Aurlandsfjord. Desigur, acum ca vacanta a trecut, regret ca nu am mers in aceasta croaziera si ca nu ne-am organizat mai bine, insa este o lectie bine invatata ca de acum inainte sa venit cu lectiile mai bine facute. Cel putin in locatii atat de spectaculoase, ar fi meritat pe deplin sa incercam sa ajungem si in croaziera, chiar daca pe moment ne simteam putin coplesiti, obositi sau daca ni s-a parut poate putin cam prea costisitoare experienta. Citind articolul acesta, cu experienta croazierei pe care o luasem si noi in calcul, imi amintesc de croaziera facuta pe Milford Sound, in Noua Zeelanda, in urma cu sapte ani. A fost spectaculoasa!

Asa ca a doua zi a fost o zi de leneveala si stat si ne-a prins bine, aveam nevoie de putina pauza dupa atat de multe zile pline. Am mers cu copiii pe biciclete (Alexei in scaunul de copil atasat bicicletei lui Andrei si Anastasia in caruciorul tractat de bicicleta lui Andrei), prin Flam si pe pista de biciclete pana la Aurland (cam 25 de minute de mers cu bicicleta). Si am conchis ca fie invat rapid sa merg mai bine pe bicicleta, astfel incat sa pot transporta si eu unul dintre copii, fie ii luam lui Andrei o bicicleta electrica 🙂 Norvegienii definesc aceasta pista de biciclete ca fiind “mostly flat“, insa dupa criteriile noastre de oameni deloc pregatiti fizic, a fost destul de dificil pe alocuri pentru Andrei care avea de carat intregul ansamblu “copilicesc”. Si mentionez bicicleta electrica pentru ca Andrei chiar a incercat una cat am stat in Flam, ca sa mearga pana sus, in satul Myrdal (o urcare destul de abrupta) si i s-a parut revelatoare. Am facut cumparaturi si asa am aflat de branza locala maro (brown cheese / brunost) numita Flotemysost, o branza cu o consistenta destul de ciudatica, extrem de populara in Norvegia. De fapt, am incercat doua variante de la brandul local Tine, Flotemysost (facuta din lapte de vaca) si Gudbrandsdalsost (facuta dintr-o combinatie de lapte de capra si de vaca), cu o textura de… caramel. Se face de fapt din zerul obtinut de la lapte, deci nu e tocmai o branza in adevaratul sens al cuvantului, insa e o specialitate locala care se mananca mai ales la mic dejun. Sau in deserturi, taiate in felii extrem de fine si puse peste… gofre spre exemplu 🙂