Pare ca ne-am cam facut un obicei din a merge in Grecia cu autorulota, toamna, in extrasezon. Acum doi ani am mers de 1 decembrie pe coasta estica a Greciei, anul trecut am mers in minunata Lefkada iar anul acesta, a treia toamna la rand cu grupul de autorulote, am decis sa mergem in Peninsula Peloponez. Teoretic, poate parea ca nu e deloc tentant sa mergi in Grecia in afara sezonului de vara, insa noua ne place atat de mult sa o descoperim asa, chiar si cu riscul de a nu prinde vreme buna, insorita (desi in Lefkada in octombrie-noiembrie am prins o vreme mi-nu-na-ta!). Este mai liniste, mai putin aglomerat, temperaturile sunt mai pe gustul nostru, campingurile frumoase mai libere, toate ajutand enoooorm in contextul unei excursii de grup (de regula mare) cu autorulota. Poate ca nu este atmosfera aceea tipica verii, cand toate micile orase freamata de turisti, poate ca nu se aude muzica iar terasele nu sunt pline, dar… sa ai plaje complet goale si sa te bucuri de peisaje fara sa le fie umbrita frumusetea din cauza aglomeratiei, este pentru noi imaginea idilica a Greciei. Asa o stim, asa am descoperit-o, asa am “invatat-o”.

Nu cred ca e posibil ca Grecia sa dezamageasca vreodata asteptarile unui calator, indiferent de sezon si vreme. Imi pare o tara atat de frumoasa, atat de ofertanta si atat de “cum e ea” (in ciuda supra-turismului), incat nu are, pur si simplu nu are cum sa nu placa cuiva. De la insule faimoase, extrem de frecventate de turisti, la coltisoare mai putin populare, dar cel putin la fel de fermecatoare. Mi se pare fascinant faptul ca in fiecare an ajungem in cate un loc nou (pentru noi) din Grecia, de care poate ca nu am aflat mare lucru pana in momentul excursiei, si pe care ulterior il descoperim cu fascinatie. Si negresit, ne punem aceeasi intrebare:

De ce am ocolit atatia ani Grecia?

De ce nu i-am dat o sansa, de ce nu ne-am gandit sa trecem peste locurile populare (Santorini, Mikonos, Corfu, Thassos, Rhodos etc) si sa “scormonim” dupa insule mai putin frecventate, dupa locuri mai putin cunoscute internetului? Nu stiu. Dar iata ca odata cu pasiunea de a calatori cu autorulota ni s-a activat si dorinta de a explora si de a cunoaste Grecia.

DE CE PELOPONEZ?

Pentru ca voiam o locatie in care sa avem sanse mai mari de vreme buna (cat mai in sudul Greciei). Pentru ca era o zona complet noua pentru cei mai multi dintre noi. Si pentru ca ni s-a parut un hidden gem al Greciei (si as putea conchide inca de pe acum, de la inceput de articol, ca este intr-adevar). Peninsula Peloponez este “mana” aceea cu patru degete din sudul Greciei, in sud vestul Atenei. “Degetele” sunt si ele la randul lor mici peninsule in peninsula. Pentru ca aveam doar o saptamana de vacanta, ne-am propus sa vedem partea de sud a acestei peninsule, un pic din bratul Argolid (cel din est), mai mult din bratele Mani si Epidaurus Limera) si deloc bratul Messenia (cel mai din vest). Practic, sa vedem mai mult regiunea Laconia din Peloponez (adica doar o mica parte din peninsula). Scopul a fost sa stam cat mai mult in preajma plajelor si sa alegem campinguri cat mai aproape de mare. Insa nu ne doream sa fie doar o vacanta de stat la plaja, asa ca am inclus in itinerariu nostru locuri precum canalul Corint, Nafplio, Monemvasia, Areopoli, Pesterile Diros, satul fantoma Vathia sau sate mici precum Gerolimenos sau Tolo. Am vrut sa fie un mix de relaxare dar si de vazut locuri noi, fara a schimba insa prea des locul de campare (lucru destul de neobisnuit pentru aceste tururi, cand de obicei stam maxim 1-2 zile intr-un camping si mergem apoi mai departe).

Daca am fi avut mai mult timp la dispozitie ne-am fi dorit sa vedem si orasul antic Olimpia (locul unde s-au nascut Jocurile Olimpice), Kalamata (locul renumit pentru masline, si desigur uleiul de masline), Teatrul din Epidaur, Sparta, orasul Mystras sau insula Elafonisos. Insa nu voiam sa fie un tur de forta, aveam practic mai putin de o saptamana la destinatie si scopul era sa ne si relaxam, sa stam si in campinguri (mai ales ca le alesesem special cu iesire la mare, cat sa ne bucuram putin si de statul la plaja si soare).

CE ITINERARIU AM ALES?

Pentru prima oara de cand calatorim in grupurile acestea de autorulote, organizate de Joy2Wander, am avut un program predefinit. Pana la aceasta excursie calatoriile erau foarte spontane, ne hotaram la fata locului si unde campam, si unde si ce vizitam. Insa fiind extra sezon, fiind multe autorulote si stiind din experienta anilor trecuti ca este posibil sa nu gasim optiuni de campare deschise, am preferat ca anul acesta sa fie mai organizat. Multe dintre campinguri deschid special pentru grupurile noastre (s-a intamplat asta si anul trecut, si acum doi ani), pentru ca in general nu sunt foarte multi turisti in perioada aceasta (uneori spre deloc). Traseul catre Peloponez a fost clasic, o prima campare in Salonic (aproximativ 700km, 10-11 ore de condus), urmata de inca o zi completa pana la destinatie (tot 700km, tot cam 10 ore de condus). Nu este o calatorie usoara, insa grupul acesta a fost unul mai… de avansati 🙂 Toti mai fuseseram in alte tururi lungi in afara Romaniei (aproape toti cei din turul in Norvegia s-au alaturat si acestui grup), aveam deja “rodajul” facut. Asa ca nu ni s-a parut nici greu, nici obositor drumul, eram obisnuiti si aveam asteptari realiste. Nu l-as recomanda insa pentru cei care inchiriaza pentru prima oara autorulota.

Foarte pe scurt, traseul a fost acesta:
ziua 1 – plecare catre Thesaloniki (aproximativ 700km)
ziua 2 – Thesaloniki – Camping Kastraki – (aprox 590km)
ziua 3 – Camping Kastraki – plaja si vizita pe jos (2km) orasel Tolo
ziua 4 – Camping Kastraki – plaja si vizita Nafplio, cu busul local de la camping
ziua 5 – plecare catre Monemvasia (campat in parcarea de la intrarea in oras)
ziua 6 – Monemvasia
ziua 7 – Ghytion Bay Camping – vizita la Areopoli, Pesterile Diros, satul fantoma Vathia si Gerolimenos
ziua 8 – Ghytion Bay Camping – relaxare
ziua 9 – plecare spre Thesaloniki (aproximativ 770 km)
ziua 10 – Thesaloniki – Bucuresti (700 km)

Nu a prea fost loc de spontaneitate, ceea ce de regula caracterizeaza excursiile cu autorulota, insa a fost perfect sa avem totul conturat dinainte. Ambele optiuni sunt bune de luat in calcul (si cea cu totul stabilit dinainte, si cea cu decis pe parcurs), insa pentru acest tur a fost la fix organizarea aceasta inainte de plecare. Parca ne-am bucurat mai mult de locurile pe care le-am ales, fara sa mai pierdem timp cu dezbateri despre ce urmeaza sa facem a doua zi. A fost mai previzibil.

CUM A FOST VREMEA?

Ei bine, a fost nesperat de buna. Ne asteptam sa fie cald, insa o caldura mai de toamna, nicidecum sa avem in unele zile 25-27 de grade si sa murim de cald, sa facem plaja, sa intram in mare sau piscina. Nici nu ne trecea prin cap ca vom prinde o vreme atat de buna, mai ales ca verificasem periodic prognoza si chiar cu o saptamana inainte plouase mult si fusesera temperaturi joase (13-15 grade). Nu este o garantie faptul ca in Peloponez este vreme buna de plaja la final de octombrie, noi am avut un mare noroc. Insa si anul trecut, in Lefkada, a fost similar (20-22 grade, dar se simteau mai multe stand la plaja).

COSTURI

Intotdeauna cand scriu pe blog despre costurile unei excursii cu autorulota, incep parca cu acelasi disclaimer: calatoritul cu autorulota nu este o optiune mai putin costisitoare, nu mergem atat de des in astfel de tururi pentru ca ar fi mai ieftine decat optiunea clasica (avion/masina + cazare). In mintea noastra nu exista aceasta comparatie, din doua motive. Primul este faptul ca adevarul este fix la pol opus, calatoritul cu autorulota poate fi de multe ori mai costisitor decat calatoritul clasic. Iar al doilea e faptul ca ne place foarte mult. Vrem sa conducem mult (Andrei este extrem de pasionat de condus orice), vrem sa stam mult in masina (eu sunt entertainer-ul numarul 1 al copiilor, desi in ultimul an mi s-a demonstrat ca my services are no longer required, am deja copii mari), vrem sa stam ingramaditi (iar copiilor le place tare mult, e ca o joaca continua pentru ei sa fim in casa cu roti), vrem sa ne ocupam de toata logistica (chiar daca de multe ori poate fi coplesitoare, mai ales pentru incepatori) si vrem atmosfera aceasta de libertate in camping, cu mult stat afara, cu copiii care se joaca mult impreuna. E un alt mod de a calatori si o facem pentru ca ne place.

Insa revenind la costuri exacte, pretul inchirierii autorulotei (de pe 24 octombrie pana pe 2 noiembrie, deci 10 zile) a fost 1390 euro (139 euro pe noapte). Preturile de inchiriere difera, in functie de perioada aleasa, insa in extra sezon sunt de obicei mai reduse. Motorina a fost putin peste 500 euro iar taxele de autostrada in Grecia (le mentionez pentru ca au fost ridicol de mari!) au fost 230 euro. Campingurile au costat in total 179 euro (7 nopti de campare platite), restul au fost parcari gratuite. Deci un total de 2300 euro pe cheltuieli fixe, cele personale nu le trec pentru ca nu sunt relevante.