Ziua 3 – Elvetia

In prima zi in Lauterbrunnen se anunta vreme ploioasa (chiar plouase enorm cu o seara inainte) asa ca am hotarat sa nu stam in zona. Lauterbrunnen este un sat superb dintr-o vale impresionanta, inconjurata de munti, ghetar si multe cascade (de altfel zona aceasta e numita si “Valea celor 72 de cascade” si chiar la iesirea din camping se afla renumita cascada verticala Staubbachfall, care are o inaltime de 300m). De frica vremii rele am “vanat” zonele din apropiere care ar fi putut fi ocolite de ploaie si am decis sa mergem in superbul orasul Thun, aflat in capatul lacului Thun (Thunersee). Intre lacul Thun si lacul Brienz se afla zona Interlaken, foarte populara in Elvetia, cu privelisti frumoase si cu apa aceea albastru-turcoaz fermecatoare.

Am mers cu trenul din Lauterbrunnen in Thun, chiar daca aveam la dispozitie masinile noastre, pentru ca nu am fi avut unde sa parcam autorulotele (atatea autorulote mai ales). Aceasta e provocarea cu autorulota in zonele de acest tip, cu orase mici, pentru ca desi ai mobilitate foarte mare cu o casa pe roti, e dificil sa te misti de colo-colo din cauza parcarilor sau a drumurilor mici si inguste din orase/sate. Prin urmare am lasat masinile la camping si am luat trenul pana in Thun, unde ploaia puternica avea sa ajunga abia inspre dupa amiaza. A fost prima noastra calatorie cu trenul in Elvetia si probabil ca ne-am fi bucurat mai mult de ea, insa a fost cumplit de aglomerat. Cum nu am fost niciodata in munti in Elvetia, nu am avut asteptari chiar corecte. Cu siguranta nu este nimic curios faptul ca pe timpul verii Elvetia este invadata de turisti in cele mai populare locuri ale tarii, dar nu credeam ca o sa vedem ATAT de multi oameni in orice loc aveam sa ajungem! Surpriza aceasta am avut-o oricum si in Norvegia, pe traseul faimos catre stanca Preikestolen, unde efectiv era om langa om (insa si acolo era poate ca cel mai renumit hike al tarii). Ceea ce ne-a facut sa dezbatem putin despre dorinta asta a noastra (a oamenilor in general) de a vedea cele mai cele locuri, de frica de a nu pierde cumva ceva important, iconic (de parca nu tot noi, oamenii, decidem ce e iconic si ce nu). Cum ar fi fost experienta aceasta in Elvetia daca nu am fi ales zona Interlakken, ci o zona mai putin populara din Elvetia? Am fi regretat ca nu am fi vazut locurile acestea faimoase? Am fi simtit vacanta aceasta mai putin valoroasa pentru ca am fi vazut o parte a Alpilor elvetieni mai putin pozata si mai putin recomandata pe internet? Ne-am hotarat sa lucram un pic la alegerile noastre din calatorii in general si sa ne lasam influentati mai putin de cele mai spectaculoase locatii (chiar daca sunt minunate si extrem de frumoase si tentante!) si sa alegem locuri care sa ne ofere experiente si amintiri mai placute. Nu doar cadre surprinse perfect in poze.

Revenind insa la Thun, am ales asadar sa mergem cu trenul, pentru ca optiunea cu autorulota nu era fezabila. Legat de costurile de transport (autobuze, trenuri) si a diferitelor moduri de a ajunge pe munti (telecabine, funiculare etc), cred ca e bine de facut un plan cu ce urmeaza sa fie vazut intr-o excursie in Elvetia. Astfel incat sa putem face o estimare de costuri ale telecabinelor, funicularelor si trenurilor si sa ne dam seama ce varianta e mai avantajoasa. Inainte de a pleca s-a discutat optiunea de a ne lua fiecare un travel pass care sa ne asigure reduceri la transport sau la urcarile pe munte, insa pentru ca am realizat ca nu am fi facut mai mult de o locatie in fiecare zi (o urcare pe munte / un oras din imprejurimi), am ajuns la concluzia ca nu ar fi avut rost sa luam un pass, nu ne-ar fi ajutat. Am luat intotdeauna biletele individuale si chiar daca am platit mereu pretul intreg, nu am fi ajuns la costul pass-ului. Insa daca am fi avut mai multe zile si un program mai incarcat, ar fi fost de folos sa luam in calcul unul dintre cele doua pass-uri: Swiss Travel Pass sau macar Swiss Half Fare Card.

Swiss Travel Pass include access nelimitat la trenuri, autobuze, unele barci, unele muzee, si 50% reducere la excursiile pe munte. Poate fi luat pe 3,4,6,8 sau 15 zile (pretul devine mai avantajos daca perioada e mai lunga). Spre exemplu, un Swiss Travel Pass pentru 3 zile este 244 chf de persoana, pentru 8 zile este 419 chf. Noi nu am optat pentru el, nu ar fi fost justificat pentru planul pe care l-am avut noi. Sau ar mai fi fost varianta de Swiss Half Fare Card este valabil o luna (127 euro) si asigura discount de 50% la transport in comun si o mare parte din excursiile pe munte. Am oscilat destul de mult daca sa il alegem pe acesta, insa nici macar acesta nu parea sa ne ajute pentru planul nostru.

Sau Jungfrau Travel Pass care asigura transportul in zona Jungfrau, insa nu sunt acoperite toate excursiile pe munte (spre exemplu pentru Jungfraujoch, Top of Europe, se plateste bilet, dar redus fata de pretul integral). Pentru 3 zile costa 210 chf de adult, pentru 8 zile 330 chf. Sunt mai multe variante de pass-uri, trebuie verificat ce include fiecare si care e mai potrivit traseului stabilit. Pentru noi a fost mai convenabil sa luam bilete la pret intreg, ori de cate ori am avut nevoie, pentru ca am avut doar doua zile in aceasta zona. Intr-una din zile am mers in Thun, in a doua am facut o excursie sus in Murren si Allmendhubel. Din acest motiv, nu avea rost sa luam niciunul dintre pass-uri.

Cat despre Thun… ei bine, Thun este considerat unul dintre cele mai frumoase orasele elvetiene, cu un centru vechi foarte frumos, cu poduri de lemn, canale cu apa turcoaz si un castel impresionant deasupra orasului. Ne-am oprit sa vedem surferii de pe canal la Fusswelle (in traducere “river wave”), langa frumosul pod de lemn Obere Schleuse, decorat cu flori. Acesta este si pod, si ecluza in acelasi timp, datorita lui se controleaza nivelul apei. Pare bizar sa se practice surf intr-un oras in Elvetia insa… apa lacului Thun coboara cu putere inspre raul Aare (pare ca acesta e cel mai lung rau din Elvetia), pe care se afla orasul Thun, si reuseste sa creeze niste valuri perfecte pentru exersat surf.

Ne-am plimbat prin Mühleplatz, piata centrala, cu multe cafenele si restaurante, am vazut biserica din Thun, in curtea careia chiar am luat o binemeritata pauza la umbra. Ni s-a parut incredibil cat de cald putea sa fie in zona aceasta in iunie, efectiv ne topeam. Am cumparat cate ceva de la Coop si am luat un pranz-picnic pe malul raului Aare. Cat de firesc este in Elvetia (si in Olanda, si in Tarile Nordice) conceptul acesta de picnic. De a veni cu mancarea de acasa (sau de la supermarket in cazul nostru) si de a te aseza undeva, pe malul raului, in parc sau la o masa de picnic (pentru ca sunt peste tot astfel de mese) si a lua pranzul intr-un loc public. Sincera sa fiu, in tari ca Olanda, Elvetia, Marea Britanie sau nordicele, unde nu exista cine stie ce bucatarie locala, parca nici nu ne vine sa mergem la restaurant. Desigur, lucrurile ar fi fost complet diferite daca vorbeam de Grecia sau Italia, unde de multe ori mergem la restaurante ca parte din experienta de vacanta, ca la un obiectiv turistic :))

Am mers apoi catre castelul Thun, simbolul acestui oras, construit in anii 1200. Castelul este acum muzeu si o parte din el hotel si restaurant. De la castel am coborat treptele The Kirchtreppe (157 de trepte), pe care le-am gasit complet intamplator. Sunt trepte acoperite cu arcada de lemn, vechi din secolul 14, care au fost construite pentru a lega orasul “de jos” de castel, “orasul de sus”. Nu sunt foarte usor de gasit sau observat, dar duc catre castelul Thun si biserica Stadkirche.

Am fi vrut sa facem si o croaziera pe lacul Thun, insa la ora la care ne-am dorit noi sa ajungem… a inceput o furtuna. Asa ca am fost nevoiti sa anulam acest plan. Tot de pe lista planurilor anulate a fost si Schloss Schadau si parcul Schadau din Thun. Daaar, raman pentru urmatoarea vizita!

Ziua 4 – Elvetia

Sunt atat de multe lucruri de facut si locuri de vazut in zona aceasta, avand ca punct de pornire satucul Lauterbrunnen! Faimosul Jungfraujoch (Top of Europe), Piz Gloria cu funicularul foarte abrupt (intre Schilthorn si Murren), platoul Schynige, lacurile Thun si Brienz, Mannlichen, Kleine Scheidegg, Wengen, Murren sunt doar cateva dintre locurile din imprejurimi notate de noi. Nu ne-a fost usor sa alegem ce sa facem mai intai, avand asa de putin timp la dispozitie in valea Lauterbrunnen 🙂 Dar in final am hotarat sa luam telecabina Lauterbrunnen (Bergbahn Lauterbrunnen) ca sa ajungem in satul Murren, recomandat ca fiind un mic Paradis pe pamant, datorita privelistilor fascinante din munti. De aici se vad spectaculos varfurile Eiger, Monch si Jungfrau.

De la capatul telecabinei se ia trenul din statia Grutschalp pana in Murren (si drumul in sine e superb, trece prin munti, privelistile sunt minunate!). Murren este un satuc mic, cu multe pensiuni (chalet-uri traditionale) si hoteluri cu priveliste catre munti, de unde se pot face diverse alte trasee sau excursii: catre Piz Gloria (de unde pare-se ca s-ar putea vedea Mont Blanc-ul, daca vremea e foarte buna si vizibilitatea perfecta), catre satul Gimmewald (la fel ca Murren, sat in care nu circula masini), catre Birg (pentru plimbare pe platforma Thrill Walk), sau catre Allmendhubel, preferat de familiile cu copii. Asta am ales si noi de altfel, sa urcam cu funicularul si sa ne oprim la locul de joaca superb de sus, de la 1907m inaltime. Parintii au stat la restaurantul Panorama, copiii s-au jucat la locul de joaca. Restaurantul este foarte popular, l-am prins plin, are o terasa imensa si o priveliste superba catre munti. Am mancat (din nou) rosti, am facut o mica pasiune pentru acest fel de mancare in Elvetia.

Locurile de joaca din Elvetia mi se par un paradis pentru copii. Fara plastice colorate, fara Mickey Mousi, Else si alte personaje. Doar lemn, sfori, tuneluri prin pamant, tiroliene, stropitori, integrate in peisajul muntilor in cel mai firesc mod cu putinta. Cu mult spatiu, mult loc de alergat si zbenguit si tot felul de “instalatii” care ii tenteaza pe copii la cat mai multa miscare. Locurile de joaca elvetiene sunt destinatii in sine! Poti sa alegi sa vezi Jungfraujoch, ori poti sa vii la Allmendhubel la loc de joaca, amandoua sunt impresionante! Prin urmare… si noi am petrecut mai bine de jumatate de zi la Allmendhubel, copiii nu se mai lasau plecati de acolo. Am prins o zi extrem de calduroasa asa ca labirintul cu flori care stropesc apa era deschis. A fost principala atractie a zilei, copiii s-au distrat si udat leoarca 🙂

Elvetia ne-a domolit un pic. Daca in Dolomiti am simtit nevoia sa facem mai multe, sa vizitam mai mult, sa nu ratam ceva ce am fi considerat important, in Elvetia am intrat intr-o stare de relaxare care ne-a facut sa ne bucuram mai mult de locurile pe care le vedeam, chiar daca “ratam” anumite locatii. Eram curiosi sa vedem privelistile superbe, sa incercam telecabine, funiculare, trenuri, sa vedem sate de poveste, doar ca din fericire nu am mai fost prinsi in valtoarea asta de vizitat. A contat mai mult faptul ca am avut o zi atat de frumoasa in munti, la Allmendhubel, bucurandu-ne realmente de natura, decat ideea de a bifa rapid tot ce puteam vedea in zona satului Lauterbrunnen. Deci… daca Elvetia a avut sa ne invete o lectie in aceasta vacanta, cu siguranta a fost aceea ca trebuie sa incetinim 🙂