Uau. Zece ani de cand am fost in Japonia, zeceeee! Timp in care am tot tanjit sa ne intoarcem, am tot planificat in minte excursii acolo cu copiii, sa mergem, sa vedem, sa le aratam si lor ce ne-a placut noua atat de mult (exceptand barurile izakaya, desigur hahaha). Dar niciodata nu am avut initiativa de a merge. Ba ca erau inca prea mici, ba ca nu credeam ca avem ce sa le dam de mancare, ba ca patru bilete de avion costisitoare. Tot felul de scuze care ne-au tot facut sa amanam si sa tot amanam. Pana in ziua in care hellooooo, dragule mesaj pe whatsapp de la prieteni, ai venit. Si ne-ai anuntat intr-o seara lenesa de o excursie in Japonia la final de aprilie si inceput de mai. Si aia a fost! The rest is history 🙂 Patru bilete de avion, 210.000 mile consumate si 869 euro platiti, pe un zbor KLM Bucuresti-Osaka si inapoi (25 aprilie – 8 mai).

A fost o perioada de cateva zile in care fiecare dintre noi si-a facut un mic, foarte mic research, am vorbit cu prietenii care au mai fost in Japonia, am cerut sfaturi, idei de traseu, ce sa nu ratam, ce sa facem neaparat ca logistica, si in final ne-am intalnit toti patru, am luat laptopurile, am lasat copiii la joaca si am inceput sa facem planul 🙂

CE VEDEM IN JAPONIA?

In mod normal, mergand pentru a doua oara intr-o tara spectaculoasa ca Japonia, am fi ales sa vedem locuri noi, diferite de orice am vazut prima oara, acum zece ani. Insa si pentru ca prietenii nostri cu care aveam sa calatorim erau la prima aventura in Japonia, si pentru ca noi mergeam cu copiii nostri, carora voiam sa le aratam locurile pe care le-am vazut si noi, am decis cu totii sa facem un traseu mai “cuminte”, mai turistic poate. Am pus rapid pe hartie locatiile pe care am vrea sa le vedem si am ajuns la concluzia ca in cele 12 zile pline pe care le aveam la destinatie ar fi fezabil sa includem Osaka, Kyoto si Tokyo. Poate si o zi in Nara, day trip, fara cazare. Si de aici incolo… a inceput “haosul”. Am deschis un grup de Whatsapp pentru a ne trimite idei, link-uri, videouri despre Japonia, am deschis un Excel comun in care puteam scrie cu totii informatii organizate si am inceput sa adaugam aproape zilnic in Google Maps diferite locuri in care ne doream sa ajungem: restaurante, atractii, magazine, cafenele, orice ni se parea interesant. A fost asa, o mare de idei aruncate, pe care usor-usor am inceput sa le “periem” si triem ca sa ajungem in final la un plan pe zile.

Nu tineam mortis sa avem un plan atat de stufos si organizat doar ca ne-am gandit ca Japonia va fi genul acela de destinatie un pic coplesitoare. Pentru care daca nu vii pregatit, te oboseste si debusoleaza. Si avandu-i si pe cei mici cu noi, voiam sa fim cat mai organizati, ca sa ne luam de pe cap stresul lui “ce facem, unde mergem maine?“. Am pornit de la premisa ca mai bine avem un plan bine pus la punct, cu un pic mai mult decat am putea face, organizat frumos pe zile si pe locatii, astfel incat la destinatie sa ne ghidam usor dupa el si sa il urmam atat cat reusim. Fara presiunea de a vedea tot (cine vede “tot” in calatoriile cu micutii?) si fara supararea ca nu am ajuns nu-stiu-unde. Dar… cu temele facute 🙂 Cu totii am convenit sa ne scriem pe o lista “must-do“-urile si “must-see“-urile fiecaruia, ca sa evitam frustrarile, le-am inclus pe traseu si in final, inaintea plecarii, aveam o idee foarte clara despre ce am vrea si am putea sa facem in fiecare oras.

CATE ZILE STAM IN FIECARE ORAS?

Am inceput pregatirile stabilind intai cate zile vrem sa stam in fiecare oras. Cum aterizam in Osaka, am decis sa ramanem doua nopti in Osaka (ca sa ne fie mai usor dupa drumul greu si lung si ca sa ne adaptam un pic fusului orar). Initial eram convinsi ca Osaka nu ne va impresiona prea mult si ca e doar o locatie de buffer, insa citind mai multe despre acest oras am inceput sa ne entuziasmam. Apoi am fost tentati sa impartim in mod egal cele zece zile ramase pentru Tokyo si Kyoto. Insa am stat sa ne gandim ce ne dorim mai mult si mai mult de la aceasta excursie: nebunia si agitatia specifica din Tokyo sau traditionalul din Kyoto? As fi zis traditionalul si linistea din Kyoto, insa pentru ca aveam sa prindem Golden Week-ul (saptamana 29 aprilie – 6 mai, plina ochi de vacante si zile libere la japonezi), aveam deja niste asteptari extrem de realiste legate de “linistea” pe care aveam sa o intalnim 😀 Si avand in minte intrebarea aceasta (ce vrem sa facem si vedem in Japonia?), am ales sa petrecem mai mult timp in Kyoto. Mai multe plimbari, mai multe temple, mai multe locatii mai traditionale. Versus lumini si suprastimulare in Tokyo. Am gandit atat din perspectiva noastra, cat si a copiilor, ca sa ii protejam un pic de nebunie 🙂 Am hotarat sa ramanem cinci zile pline in Kyoto si 4 zile in Tokyo. Iar in final am ingramadit si un day trip in Nara, de dragul caprioarelor 🙂

Fiind cu trei copii mici (4 ani si 7 ani), ne-am propus sa incercam sa alternam zilele foarte pline, cu zile mai linistite, petrecute in natura sau la temple, ca sa evitam sa ii agitam foarte tare (socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, dar cel putin asa ne propusesem initial). Sincera sa fiu, cam pe acelasi tipar am inceput sa functionam si noi, adultii, parca nu mai putem duce zile continue de stimulare 🙂 Au inceput sa ne placa mai mult vacantele mai domoale, fie lungite pe mai multe zile (dar asta e mai dificil de obtinut), fie facute intr-un ritm mai incetinit. Si asa parca intelegem mai multe din ele, chiar daca vedem mai putine 🙂 Insa repet, asta a fost socoteala de acasa. In targ… am fost pe repede inainte si am inghesuit de toate pana in ultima secunda a zilei, de ajungeam acasa epuizati. Fericiti, mega incantati, dar epuizati. Efectul Japonia 🙂

CE CAZARI ALEGEM?

Dupa ce am conturat itinerariul pe zile, urgenta numarul 1 a fost sa gasim cazari. Avand doar o luna inainte de vacanta si luandu-ne (fara sa stim) perioada de calatorie in Golden Week (de fapt si daca am fi stiut, tot am fi ales perioada aceea, pentru ca aceea era perioada cu preturi avantajoase la ofertele pe mile in Sky Team), trebuia sa ne grabim si sa ne facem rapid rezervarile. Aveam o constrangere destul de mare legata de buget, baietii nostri si-au impus sa nu depasim 100 euro pe noapte pentru cazari, in orice oras am fi fost. Un plan destul de maret am fi zis noi, fetele, dar care le-a iesit 🙂 Desigur, asta a insemnat sa compromitem cazarile de poveste pe care le asteptam noi (ryokan-uri, kominka sau machiya) si sa alegem apartamente sau hoteluri mai modeste, insa am convenit cu totii sa fim mai cumpatati in ceea ce priveste cazarile, pentru ca de ambele parti, pentru ambele familii, Japonia a fost un “rasfat” neprevazut si nebugetat in anul 2025 😀

O saptamana ne-a luat sa alegem cazarile. Am inceput cu Osaka, unde am ales un apartament cu suficiente locuri de dormit pentru noi toti. Am observat ca in Japonia chiar se gasesc usor cazarile cu mai multe paturi, probabil ca este si o chestie culturala (ei stau deseori cu mai multi membri ai familiei in aceeasi casa, din generatii diferite). Singurul inconvenient a fost ca am gasit foarte greu cazari cu mai multe bai, dar… ne-am asumat acest lucru. Apartamentul din Osaka a fost acesta, Bijou Suites Pieces, si a costat 281 euro pentru doua nopti, pentru ambele familii (70 euro pe noapte de familie). In Kyoto am avut destul de multe optiuni, insa am ales un hotel cu paturi duble, care ni s-a parut potrivit ca locatie (la 20 de minute de mers pe jos de Fushimi Inari). Nu era nimic extraordinar la hotel, insa ni s-a parut curat, suficient de spatios si in bugetul nostru (hotel Framboise Hotel de Charme, 368 euro de familie pentru 5 nopti (74 euro pe noapte). In Tokyo am ales din nou un apartament, ni s-a parut spatios si modern (apartamentul Harmonia, 90 euro de familie pe noapte). La intoarcerea in Osaka am ales sa mai stam o noapte cazati, ca sa nu fie prea greu de suportat pentru copii drumul de intors, am ales un hotel aproape de aeroport, 85 euro pe noapte (Henn na Hotel, hotelul renumit pentru receptia fara oameni, ci cu roboti-dinozauri).

CE OPTIUNI DE TRANSPORT ALEGEM?

“Distractia” a fost la alegerea variantelor de transport intre orase. Nu pentru ca nu am fi avut optiuni, ci dimpotriva, pentru ca aveam PREA MULTE optiuni :))) Tren normal JR (Japan Railways), tren Shinkansen, tren tematic (cum sunt Kyo Train, Aoniyoshi etc), zbor intern, mers cu autocarele luxoase de noapte (cu locuri care se fac paturi), masina inchiriata. Le-am studiat pe toate. Masina inchiriata a fost prima optiune la care am renuntat, pentru ca aveam sa o folosim doar pentru a ne deplasa dintr-un oras in altul, in rest, in interiorul oraselor nu am fi avut nevoie de masina (pentru ca aveam sa folosim transportul in comun). Si fiind atat de multe alte variante de transport in comun mai usoare… le-am prioritizat pe acelea.

Am hotarat asa: intre Osaka si Nara, prima calatorie, sa luam un tren JR normal, sau un tren tematic, cum ar fi trenul Aoniyoshi, cel cu fotoliile verzi, intoarse catre geamurile mari, cu priveliste frumoasa catre locurile prin care trece. Acesta este insa un tren pentru care se fac rezervari cu mult timp inainte (noi am facut cu vreo trei saptamani inainte si din pacate pentru segmentul Osaka-Nara nu am prins locuri). Am prins insa pentru segmentul Nara-Kyoto, si tare ne-am bucurat sa il putem folosi! Asa ca pentru Osaka-Nara am hotarat sa mergem cu un tren JR normal. Ne-am gandit mult cum sa ne facem traseul, astfel incat sa putem experimenta si un alt tren tematic, Kyo Train, cel cu micuta gradina botanica in unul dintre vagoane, care calatoreste intre Osaka si Kyoto (si invers). Insa fiind un tren pentru care nu se pot face rezervari (pretul biletului este la fel cu cel al unui tren normal), am vrut sa nu ne bazam pe el, temandu-ne ca nu vom prinde locuri (din nou, ne-am temut de Golden Week, de Osaka Expo si toata aglomeratia care se tot anunta). Intre Kyoto si Tokyo am stiut clar ca vrem sa mergem cu Shinkansen (pe care l-am rezervat cu 21 de zile inainte) iar pentru Tokyo-Osaka am avut cele mai mari batai de cap! Am intors aceasta calatorie pe toate partile, pentru a gasi cea mai buna varianta (ca timp si ca buget). Am taiat din start zborul pentru ca ne incurca foarte tare planurile si ne “manca” o zi intreaga din Tokyo si am luat foarte serios in calcul ideea de a merge cu un autobuz de noapte (ca sa avem mai mult timp in Tokyo, in ultima zi). Intr-un final am decis sa nu testam limitele de oboseala (ale noastre si ale copiilor) si sa nu ne incumetam la calatorit pe timpul noptii in autocar. Si am ales varianta cea mai confortabila si mai rapida: trenul Shinkansen.

JR Pass-ul nu a fost deloc o optiune pentru noi, era mult prea scump pentru cat aveam sa folosim noi trenurile (doar pentru a ne deplasa dintr-un oras in altul).

CE VEDEM IN FIECARE ORAS?

Cu trei saptamani inainte de plecare aveam deja transportul stabilit. Ramanea insa sa ne decidem daca vrem sa facem ceva activitati mai turistice, pentru care aveam nevoie de rezervari cu mult inainte. Si dintre toate “must see“-urile, singurul pe care ne-am dorit sa il vedem a fost Teamlab Planets in Tokyo si Teamlab Botanical Garden in Osaka. Pentru Teamlab Planets am luat bilete cu trei saptamani inainte si abia am gasit un slot pentru toti sapte (nu a fost pe alese ziua in care am mers, am luat efectiv ce mai era liber). Pentru Teamlab Botanical Garden nu a fost asa isterie, gaseam bilete chiar cu cateva zile inainte de a ajunge in Japonia. Nu am luat insa biletele pentru Osaka (adevarul e ca nu ar fi existat fizic timp sa mai mergem si acolo in doar doua zile, si nici alea pline). In rest, nu voiam sa facem nicio alta activitate extrem de turistica, pentru care am fi avut nevoie de rezervari inainte. Ne mai tenta sa mai mergem la o cafenea cu roboti, pentru copii (DAWN Robot Cafe) si poate la un Pokemon Cafe, pentru care citisem ca este nevoie musai de rezervari, insa nu ne-am mobilizat sa facem lucrul acesta inainte de plecare. Restul locurilor pe care aveam sa le vedem, desi stiam ca vor fi foarte aglomerate, nu aveau nevoie de rezervari.

Si apoi a urmat stabilirea locurilor pe care vrem sa le vedem in fiecare oras. Aici a fost o “ploaie” de idei, fiecare a citit si a adaugat in Excelul comun locuri care pareau interesante. Am pornit de la ideea ca ideal ar fi sa avem mai multe optiuni si sa stim cam ce putem face in fiecare oras. Iar apoi aveam sa le punem pe toate pe zone, pe harta, si sa planificam zilele in functie de zonele marcate pe harta. A functionat destul de bine acest plan, ne-am organizat neasteptat de bine. Nu am inclus in listele noastre activitatile sau locurile unde ni s-a parut ca nu ar fi fost indicat sa mergem cu copiii si am incercat sa gasim un echilibru intre activitatile pentru adulti si cele pentru copii, astfel incat sa fie un mix interesant pentru toata lumea.

Pentru Osaka, am trecut pe lista Castelul Osakajo, acvariul (la care ulterior am renuntat, gandindu-ne ca am mai vazut alte acvarii spectaculoase in Europa, iar acum voiam sa ne focusam pe locuri specifice Japoniei, la care nu avem acces atat de usor), un templu (am trecut pe lista templul Shitennoji, insa puteam alege oricare altul), Umeda Sky Building (pentru priveliste deasupra orasului Osaka), zona Dotonbori (pe care voiam neaparat sa o vedem) iar seara TeamLab Botanical Garden. Fiind doar doua zile, nu aveam timp pentru mai mult de atat. Daca am fi avut mai multe zile am fi inclus poate si cartierele Namba si Shinsaibashi.

Pentru Nara, am notat “clasicele”. Parcul Nara, cu caprioare, templele Todaiji si Kofukuji, altarul Kasuga Taisha si gradina Isuien. Ne notasem noi cateva informatii despre telecabina Cat Cable Car dar nu ar fi fost posibil sa o includem in traseu, nu am fi avut suficient timp.

Pentru Kyoto a fost cea mai mare nebunie, pentru ca era locatia unde ne doream sa vedem cele mai multe locuri. Am pus pe lista Arashyiama si Bamboo Forest (dar am notat si alternativa pentru padurea de bambus, in caz ca avea sa fie extrem de aglomerat in Arashiyama – si anume templul Adashino Nenbutsuji si padurea din jurul sau), Fushimi Inari (dealul cu portile torii), cartierul Gion si strada Pontocho, cartierul Higashiyama cu templul Kiyomizu Dera, pagoda faimoasa Yasaka si strada aceea din deal, cu case traditionale (Ninenzaka Walkway), piata locala Nishiki, Philosopher’s Path, templele Kinkakuji si Ginkakuji si… am lasat pentru ultimele zile inainte de plecare documentarea despre vreun spectacol cu samurai (sau muzeul Samurailor).

Pentru Tokyo a fost destul de greu sa ne hotaram, avand doar trei zile la dispozitie. Am trecut zona Akihabara (cea cu electronice), zona Harajuku si Shinjuku, intersectia Shibuya, zona veche Asakusa cu templul Senso-ji, poate Ueno Park si Teamlab Planets. Cum nu aveam sa prindem ciresii de la sakura, ne gandeam sa cautam alt festival al florilor. In teorie, in perioada in care aveam sa fim noi in Japonia (sfarsit de aprilie, inceput de mai), ar fi fost sezonul glicinei (wisteria). Asa ca am pus pe harta si Ashikaga Flower Park, renumit pentru glicine, chiar daca se afla un pic in afara tuturor celorlalte atractii pe care le notasem noi pentru Tokyo.

UNDE MANCAM?

Ei… aici nu ne-am fi facut griji in mod normal, pentru ca e destul de greu sa ramai nemancat in Japonia. Insa fiind cu copiii, am avut un mic (foarte micut) stres legat de mancare. Asa ca am incercat sa le povestim multe despre mancarea japoneza inainte de plecare. Ai nostri copii nu sunt deloc fani sushi, asa ca am incercat sa le povestim despre okonomiyaki, despre ramen, despre omurice, despre soba, udon, despre dulciurile mochi de toate felurile, despre inghetata cu matcha, despre kaiseki meals, mancarurile acelea multe, in recipiente mici, mici. Cat sa le trezim interesul si cat sa setam niste asteptari corecte (ca sa nu ne trezim ca vor pizza si paste :D).

La capitolul restaurante in Japonia mi se pare destul de greu sa faci un research potrivit. Cele mai renumite restaurante (cele mai recomandate, cele mai populare in social media) aveau sa fie acelea unde cozile de asteptare sunt de ore bune (we’ve been there, done that, acum zece ani, am asteptat si doua ore la restaurante numai sa mancam in locuri documentate si recomandate). Insa acum, cu copiii, era complet nerealizabil sa stam ore la cozi, trebuia sa gasim optiuni mai putin populare si mai putin recomandate (la fata locului). Asa ca desi ne-am facut o lista cu restaurante bune, nu am luat-o foarte mult in calcul, pentru ca scopul nostru era sa gasim locuri mai putin cunoscute, unde sa putem manca destul de… rapid.

Aveam insa cateva doleante. Sa gasim anumite cafenele (Pokemon Cafe, Robot Cafe), anumite restaurante (unele traditionale, cu mese joase, tipic japoneze, unde nu se poate intra incaltat) sau restaurante unde sa ne putem gati singuri okonomiyaki (cu plita inclusa in masa). Desi ne-am pregatit destul de bine si la capitolul restaurante, am convenit sa fim flexibili si sa sa dam o sansa si locurilor mai putin faimoase. Am mers pe ideea ca este oricum destul de greu sa nu gasim mancare buna in Japonia 🙂

ALTE PREGATIRI

Au fost cateva aspecte pe care am vrut sa le rezolvam inainte de plecarea in Japonia:

GOOGLE MAPS – Nu e ca si cum foloseam Google Maps pentru prima oara, insa fost nevoie sa ne pregatim un pic mai bine pentru a-l folosi cat mai eficient in Tokyo mai ales, pentru ca toata reteaua japonezilor de trenuri/metrouri poate fi putin coplesitoare. Adica ok, stii ca trebuie sa iei trenul/metroul de la X la Y, vezi frumos itinerariul pe harta, dar e un pic complicat sa iti dai seama ce mijloace de transport sa folosesti (cel putin pana te obisnuiesti). Regula de baza e ca tren/metro sunt de fapt tot trenuri, numai ca “train” sunt trenurile de deasupra solului, pe cand “subway” sunt tot trenuri dar pe sub pamant. E bine de stiut diferenta pentru ca abonamentele/biletele de la unele nu se pot folosi la celelalte (motiv pentru care nu am optat pentru niciun tip de abonament, am platit individual fiecare calatorie, folosind cardurile Suica). Iar trenurile sunt marcate in Google Maps in patrate (in interiorul carora se afla initialele de la numele liniei de tren), iar metrourile sunt marcate in cercuri (in interiorul carora sunt initialele numelui liniei de metrou). Am vazut informatia aceasta in acest reel.

Adaptoare – am pus in bagaj adaptoare precum acestea. Am uitat insa ca unele electronice (precum uscatorul de par) nu vor functiona in Japonia, din cauza voltajului diferit. In Japonia se foloseste o tensiune de alimentare de 100 volti (spre deosebire de Romania unde se foloseste un voltaj de ~220) iar unele echipamente (cum a fost cazul feonului meu) nu vor functiona (sau pot functiona cu un convertor de voltaj, dar noi nu avem). Pentru incarcatoare de telefoane/laptopuri nu este o problema, acestea pot fi alimentate fara probleme (cu adaptorul de priza), insa pentru echipamente mai puternice, posibil sa fie mici probleme.

ESIM – Pentru internet in Japonia ne-am uitat la Nomad (pe care l-am folosit fara probleme si in Panama), la Airlo, Revolut si Vovo. In final eu am ales un plan de 20Gb de la Nomad iar restul grupului plan de 10GB la Vovo.

Intrarea in Japonia – ne-am interesat de platforma Visit Japan Web, o platforma care usureaza un pic procedurile de intrare in tara, prin care poti completa in avans toate detaliile si documentele care se cer a fi completate la vama. Se face un cont pe platforma, se completeaza toate detaliile pe care le cer ei iar in loc de toate documentele acestea fizice completate se trimite un QR code care poate fi scanat la aeroport. Nu este un proces obligatoriu, nu trebuie urmata neaparat aceasta procedura, dar e recomandata pentru a micsora timpul de stat la cozi in aeroport.

Suica – Suica este un card (si mai nou o aplicatie) pe care poti pune bani pe care ii poti folosi pentru calatoriile cu trenul (JR trains), autobuze si unele magazine. Practic in loc sa stai sa cumperi de fiecare data bilet individual, pui mai multi bani pe card si folosesti cardul pentru a scana si cumpara bilet cand ai nevoie. Salveaza timp, nu bani (pretul calatoriilor e acelasi), e aceeasi idee ca Oyster card-ul din Londra. Pentru cardul fizic e nevoie sa se plateasca un depozit de 500 yeni. Exista insa si varianta digitala a acestui card, valabila insa doar pentru telefoanele iPhone (cel putin in aprilie 2025, cand a fost scris acest articol, asa era). Marea problema e ca aceasta aplicatie este doar in japoneza iar oamenii se plangeau destul de mult ca nu ar fi foarte reliable. Motiv pentru care… am decis sa luam de la fata locului cardurile fizice sau digitale (am reusit sa le luam digitale, a fost foarte sinplu sa le adaugam in Wallet-ul telefoanelor si sa le folosim doar atingand telefonul de scanerul turnichetilor de la mijloacele de transport in comun.

Klook – este o platforma de turism populara in Asia, un fel de GetYourGuide (platforma preferata mai mult de europeni). Noi nu am folosit Klook deloc. Stim, e foarte popular in Japonia, insa toate rezervarile facute au fost facute pe site-urile directe ale trenurilor/atractiilor care ne interesau. Nu a fost tocmai usor, japonezii au niste site-uri cumplite, dar nu ni s-a parut ca merita diferenta de pret pe care o plateam daca luam prin Klook (ei se lauda cu preturi mai avantajoase datorita discounturilor pe care le ofera, insa pentru ce ne-a interesat pe noi am gasit doar preturi mai mari). Avantajul Klook este ca este o platforma in engleza, fata de cele mai multe site-uri in Japonia, scrise doar in japoneza.

Cash sau card – in teorie, ne bazam pe faptul ca ne putem descurca cu cardurile (mai ales ca aveam sa vizitam orase mari, probabil am fi gandit diferit daca mergeam in zone mai rurale). In practica, stiam ca japonezii inca folosesc mult cash. Asa ca am decis sa avem transferati si schimbati pe Revolut cam 20.000 30.000 JPY de familie (120-180 euro cash). Au fost multe locuri in care am putut plati cu cardul, dar suficient de multe si cele in care ni s-au cerut bani cash.

Bagaje – am luat un bagaj in plus, gol, cu noi (un troler mediu umplut, bagat intr-un troler mare, care avea sa fie gol). Nu intentionam sa facem cine stie ce cumparaturi, dar… stiam ca exista sanse mari sa fim tentati de tot felul de lucruri (copiii voiau pokemoni, eu voiam kimonouri, Andrei sneakers Asics si electronice daca aveam sa gasim ceva interesant mai ales pe parte de foto etc). Nu voiam sa ajungem in situatia in care sa cumparam bagaje de acolo asa ca am plecat pregatiti 🙂

Transferul bagajelor intre orase – Stiam de optiunea acestea si chiar ne-ar fi ajutat enorm de mult. Insa ar fi fost ideal daca stateam predominant la hoteluri (pentru ca am inteles ca hotelurile pot aranja mai usor aceste transferuri). Pe noi ne-a cam incurcat ideea de a cauta un sediu al companiei care facea aceste transferuri (noi ne-am uitat la Yamato) insa din pacate erau si departe de cazarea noastra si ni s-a parut ca erau destul de costisitoare (intre 1000-4000JPY, adica intre 5 si 20 euro bagajul, depinzand de marirea bagajului). Cu toate acestea, am apelat la un astfel de serviciu pentru a ne transfera cateva bagaje din Kyoto inapoi in Osaka si tare bine a fost!

In mare, aceasta ne-a fost pregatirea inainte de plecarea in Japonia. Nu am avut foarte mult timp la dispozitie dar am inceput cu aceste subiecte (pe care le-am tot aprofundat pana in ziua plecarii). A fost nevoie sa pornim un pic mai organizat cu documentarea, sa stabilim de la bun inceput care sunt zonele de interes si ce ne-ar placea sa facem, pentru ca altfel… am fi fost extrem de coplesiti de toate informatiile pe care le gaseam. Stiam foarte clar ca vrem sa avem un traseu destul de standard, sa facem lucrurile cele mai renumite, sa vedem locurile cele mai faimoase, asa ca documentarea noastra s-a focusat in zona aceasta. Desigur, daca va mai exista o a treia oara in Japonia (iar eu simt ca va mai fi), vom alege locuri mai putin turistice si vom explora poate zonele mai putin urbane. Insa pentru o prima calatorie cu copiii in Japonia, acesta ne-a fost planul.

Voi reveni cu povesti si voi detalia fiecare loc vazut in articole separate si jurnale de calatorie.