Laponia, “acasa”-ul lui Mos Craciun 🙂 Bine, probabil ca americanii ne-ar contrazice si ar spune ca Mos Craciun e de fapt din Alaska, de la Polul Nord. Si rusii probabil ca au si eu un Mos Craciun pe undeva prin nordul lor inghetat. Dar… parca Rovaniemi suna cel mai “acasa la Mosu'” 🙂 Cu riscul ca exista eterna discutie si confuzie intre Laponia si Polul Nord (americanii-s de vina, si pentru asta :D). Laponia, cea din Finlanda, din nordul Europei, este departe de Polul Nord, insa mare parte din Laponia se afla in partea de nord a cercului arctic. Deci are si Laponia un ceva impresionant legat de asezarea geografica, dar… nu e la Polul Nord 🙂 Inca de anul trecut cochetam cu ideea de a merge in Laponia, dar nu am reusit sa ne mobilizam. Nu am reusit nici macar anul acesta, pentru ca nu intentionam sa avem aceasta plecare. Insa… dintr-un impuls (foarte binevenit si foarte apreciat :D) al lui Andrei, am luat biletele de avion si in mai putin de o luna… dusi am fost 🙂

ZIUA 1 – Calatoria catre Laponia

Am zburat pe 15 decembrie, cu Air France, Bucuresti-Rovaniemi cu escala prin Paris. A fost un zbor cumparat pe mile (strangem mile de ani de zile, acesta a fost unul dintre “rasfaturile” pe care le-am facut cu ajutorul milelor). Si chiar daca nu a fost deloc o problema faptul ca am avut un drum lung, cu escala… ne-a ocupat intreaga zi. Intelegem perfect de ce multi altii aleg zboruri-charter, directe, este cu siguranta o varianta mult mai rapida. Am ajuns in Rovaniemi dupa amiaza, la ora 16:00, adica pe bezna completa! Am avut un moment de soc cand ne apropiam de aterizare si nu vedeam inca marea de zapada, pentru ca cea mai mare frica a noastra era sa ajungem in Laponia si sa nu prindem zapada. Lucru care nu era complet exclus, pentru ca inainte de sosirea noastra fusese o vreme neobisnuit de calda (0 grade Celsius pentru inceput de decembrie, o dubiosenie pentru zona aceasta). Si intr-adevar, nu era extrem de multa zapada cand am aterizat, erau multe portiuni de uscat 🙂 Frig ca toate cele, -17 grade, dar fara nameti.

Aeroportul din Rovaniemi este mic (are doua centuri de bagaje), dar este al doilea cel mai aglomerat aeroport din Finlanda (dupa Helsinki). Ne asteptam sa fie ingrozitor de aglomerat (fiind 15 decembrie), insa am prins chiar perioada de dupa zborurile low cost, asa ca… a fost chiar mult mai liber decat ne asteptam (doar doua zboruri in acelasi timp). Cu toate acestea, la ghiseele de inchiriat masini era destul de haos. Ne-am impartit astfel incat Andrei sa mearga sa ridice masina in timp ce eu am asteptat impreuna cu copiii bagajele (si am asteptat ceva :D).

Ne-am ridicat masina inchiriata (am luat de la Enterprise) si am iesit din terminal. Prima senzatie cand am iesit de la caldura a fost ca ni s-a oprit respiratia 🙂 Am simtit aerul acela rece si parca nu puteam sa respiram cum trebuie :))) Era intuneric bezna, multa gheata pe jos (inclusiv pe strazi) si un friiiiig 🙂 Am pornit la drum catre statiunea de schi Yllasjarvi, unde ne-am luat cazarea si pe masura ce mergeam mai inspre nord, zapada era din ce in ce mai multa iar drumurile din ce in ce mai inzapezite si inghetate. Drumul principal din Rovaniemi era curat ca lacrima (dezamagitor de curat, chiar ne doream sa mergem prin nameti :D) insa tot inaintand spre nord (am avut de condus trei ore pana la cazare), am prins drumuri acoperite complet de zapada, pe care le puteam delimita doar datorita stalpilor de pe marginea drumului (sunt niste stalpi speciali, pusi pe marginea drumului, ca sa se stie unde este drumul).

Initial era destul de stresant sa conducem pentru ca ne parea ca este foarte periculos si alunecos drumul (toate masinile au cauciucuri cu tinte in Laponia), mergeam incet, cu maxim 50 km/h, ne temeam sa nu ne sara vreun ren pe drum (erau o multime de astfel de indicatoare), era intuneric bezna (mare parte din drum nu era deloc luminat), iar localnicii insa ne depaseau mergand cu 100km/h, ridicand nori intregi de zapada in fata noastra (de nu mai aveam delooooc vizibilitate). A fost un drum destul de greu, pe care l-am cam subestimat. Abia la ora 21:00 am ajuns in Yllasjarvi, la cazarea noastra.

Stiam ca urma sa stam intr-un satuc in mijlocul padurii, cu doar cateva case in apropiere, si ne placea tare mult gandul acesta. Am ajuns in fata casutei si era toataaaa acoperita de un strat gros de zapada. Am lasat masina pe locul de parcare incalzit (toate casele aveau locuri cu incalzitoare pentru masini), am descarcat bagajele si am intrat in casa 🙂 Eram rupti de oboseala iar copiii dormeau deja in spate. Cazarea a fost luata de pe booking, casa aceasta (erau vreo sase case identice in satul unde stateam), care in realitate arata mai bine decat in pozele de pe site. Si acum mi se pare atat de amuzant cand o vad in poze, asa gri deschis si luminoasa, pentru ca noi nu am vazut casa aia altfel decat… neagra, in intuneric bezna :))) Ne-a fost foarte de folos faptul ca era atat de mare casa, mult mai mare decat ne asteptam sau decat vazusem in poze (living mare, bucatarie, dormitor dublu, mansarda cu mai multe locuri de dormit, doua bai, sauna) insa am avut un inconvenient (singurul de altfel). Nu era suficient de cald in casa, temperatura era limitata la maxim 17 grade in casa. Si chiar daca poate e o temperatura suficient de ridicata pentru nordici, pentru noi era frig tare 🙂 Am rezolvat cu o aeroterma, insa a fost putin neplacut. In plus, la astfel de case inchiriate pe Airbnb/Booking, prosoapele si lenjeria de pat se platesc separat (stiam asta, eram ok cu asta, am platit, all good). Dar… nu erau facute paturile, asternuturile erau doar asigurate in dulap. Nu ca ar fi fost mare lucru, dar atat de obositi eram cand am ajuns, incat nu am fi vrut sa ne stresam cum sa facem sa fie un pic mai cald in casa sau sa stam sa infasam perne si pilote 😀

Deeeeci… pe fondul acesta de oboseala, dupa un drum foarte lung… am inceput un pic cu stangul experienta in Laponia 🙂 Daaaar, am adormit imediat cum am terminat toate administrativele, cu speranta ca daca tot e asa intuneric bezna pana tarziu.. vom dormi muuuult si bine 🙂

ZIUA 2 – Statiunea Levi

Doar caaaa… nu a fost asa :)))) Copiii s-au trezit la nici 7 dimineata si pentru ca nu stiau exact ce s-a intamplat (nu vazusesera unde am ajuns, i-am mutat direct in pat din masina), au fost putin debusolati. Apucasem sa oprim la un supermarket in Rovaniemi, asa ca am putut sa gatim rapid micul dejun si sa fim gata de plecare din casa pe la 9:00-9:30. Era inca bezna afara, nici urma de lumina. Ne-am infofolit cu cate trei straturi, doua perechi de manusi, caciuli si cizme de zapada si am iesit sa vedem… unde stam 🙂 Satul nu era luminat, celelalte case nu erau nici ele deloc luminate, era totul intr-o bezna totala. Draguta, interesanta, dar ciudata 🙂 Am urcat in masina si am pornit spre Levi, statiunea de schi renumita, care se afla la 45 de minute de cazarea noastra.

Aici am mers pe partie, pentru ca stiam ca partea de jos a partiei este dedicata copiilor. In Levi sunt saniute ce pot fi imprumutate gratuit, pentru a le folosi pe derdelus. Asa ca asta am facut si noi 🙂 Ne-am dat cu sania si i-am lasat pe copii sa se bucure de zapada pentru ca pentru ei asta era cea mai mare bucurie. Sa se afunde cu picioarele in nametii aceia uriasi. Nu reuseam sa stam mai mult de o ora afara, pentru ca era foarte frig (-20 grade, chiar -25 grade am prins in acea zi). Asa ca alternam statul afara cu intratul undeva la cald, sa bem ceva cald. In Levi era plin de cafenele si locuri unde puteam face asta, inclusiv mini casute kota, case din lemn, traditionale, cu focuri in afara lor, pornite si gata de folosit (pentru incalzit bezele, carnati, ceai).

Am mers apoi sa vedem cafeneaua secreta Secret Cafe. Am lasat masina in parcarea de sus, de la complexul de cazare numit Levi Chalets, apoi am pornit prin padure, ca sa ajungem la cafenea (erau indicatoare catre ea). O cafenea minuscula, ascunsa in padure, deasupra partiei din Levi, de unde se vede frumos toata valea impadurita si inzapezita. Nu mai este o cafenea secreta, desigur, este un loc extrem de cunoscut, unde vin mai toti turistii din Levi, dar asta nu o face mai putin frumoasa 🙂 Se merge cam 300 de metri prin padure, insa este un drum usor (mai problematice erau zonele cu multa gheata, dar cu atentie se mergea foarte bine). Cafeneaua este fix o camaruta minuscula, cu un foc mare in centru si scaune de lemn in jurul lui. Si banci de jur imprejurul camerei. Se pot cumpara clatite, bezele, carnati si bauturi calde. Noi am mers chiar cand era putina lumina afara, in mijocul zilei, asa ca a fost extrem de aglomerat. Dar… am prins ideea 🙂 Si ne-a placut!

Apoi am urcat in masina si am mers la Elves Village, la 15 km distanta nord de Levi. Aici este o atractie turistica destul de cunoscuta, un complex maricel, un domeniu mai exact, cu diverse activitati pentru turisti, restaurant, cazare (in hotel sau in piramide cu acoperis de sticla), sauna. Harta intregului complex e cea de jos, noi din pacate nu am putut vizita prea mult, pentru ca mai mult de jumatate din complex era rezervat pentru grupuri private sau pentru cei cazati in hotel/piramide.

Ne-a placut mult aici, am reusit sa ne plimbam putin prin complex, sa vedem renii, sa ne jucam cu saniile (le puteam imprumuta gratuit), sa mancam la restaurant. A fost inca o dovada ca am fi putut face o alegere mai buna cu cazarea 🙂 Daca am fi stat cazati aici, am fi avut foarte multe activitati incluse si totul la indemana. In cazarea noastra din padure, desi era foarte frumoasa si interesanta ideea de a sta in padure, izolat, nu aveam nimic tentant nici pentru noi, nici pentru copii. Era o optiune excelenta pentru cei care vin in Laponia si pentru schi (fiind intr-o statiune de schi), insa nu si pentru noi, veniti cu copii mici, care s-ar fi bucurat de mai multe activitati “aranjate”. La Elves Village sunt ateliere diverse (scoala elfilor, atelier de turta dulce, muzeu, e un spatiu imens cu multe de facut). Ne-a placut mult aici dar am plecat un pic dezamagiti pentru ca am realizat ca am facut doua greseli legate de aceasta vacanta: prima a fost faptul ca a fost o decizie spontana sa mergem (ceea ce nu ne-a dat suficient timp de documentare) si apoi faptul ca din cauza perioadei alese (decembrie, cea mai aglomerata), am fost fortati sa alegem din ce a ramas (cazari, activitati).

Spre seara ne-am intors in statiunea Levi, sa cautam un restaurant pentru cina. Statiunea aceasta este foarte frumoasa si pitoreasca, sunt multe restaurante, cafenele, centrul este foarte dragut si e asa, o atmosfera de loc de vacanta. Dar un loc mai vibrant, cel putin fara de Yllasjarvi, statiunea de schi in care stateam noi cazati. Nu am fost foarte tentati sa mancam mancare locala, cel putin nu ren 😀 Pentru ca da, multe restaurante din Levi gatesc carne de ren, insa… eu una am renuntat de prea putin timp la vegetarianism ca sa incercam mancaruri atat de… traditionale in Laponia 😀 Asa ca am mers la sigur cu o pizzerie foarte recomandata, Koti Pizza, de la baza partiei din Levi. De fapt, ne-am inspirat din acest articol in cautarile noastre de restaurante in Levi.

Concluzia noastra dupa prima zi in Laponia a fost ca aceasta excursie ar fi trebuit sa fie planificata cu un an inainte 🙂 Sau poate nu neaparat un an, cat macar cateva luni bune, sa ne fi decis prin primavara-vara ca vrem sa mergem si sa putem cauta optiuni bune si de cazare, si de activitati. Din pacate din cauza ca ne-am decis pe ultima suta de metri, a fost destul de dificil de gasit cazari bune si uneori si activitati (pentru ca cele mai multe erau deja rezervate). Sau daca ne-am hotarat pe ultima suta de metri, ar fi fost poate mai bine sa apelam la o agentie, pentru a avea acces la cazarile si activitatile lor pre-rezervate. In orice caz, chiar daca am constientizat lucrul acesta, voiam sa ne bucuram de urmatoarele zile 🙂 Asa ca ne-am impus sa nu ne lasam descurajati si sa luam notite pentru datile urmatoare in Laponia (pentru ca cel mai probabil avem sa mai venim).

Urmeaza si partea a doua a jurnalului 🙂