Din doi oameni care nu fusesera niciodata pe o insula greceasca impreuna am ajuns sa fim doi oameni care merg in ACEEASI insula greceasca la mai putin de sase luni distanta. Nu pentru ca ne-am fi dorit in mod special sa vedem Lefkada intr-un timp atat de scurt (desi nu ar fi fost chiar exclus, insula chiar e superba!) ci pentru ca asa s-a nimerit sa fie turul organizat de cei de la Joy2Wander. Iar noi stiam un singur lucru cu certitudine: ca in prima vacanta scolara a lui Alexei vom merge cu autorulota. Destinatia conta mai putin, am fi mers ORIUNDE, numai sa mergem din nou in tur cu ei. Insa partea amuzanta a fost ca am nimerit intr-un tur in Parga si Lefkada, cele doua locuri pe care le-am vazut (si ne-au placut enorm) si noi in aprilie-mai, cu sase luni in urma. Tot Grecia, tot extra sezon, asa cum pare ca incepe sa ne placa. Nu avem prea multa experienta cu Grecia, abia anul trecut am inceput sa o descoperim pentru prima oara (Andrei inca nu fusese in nicio insula greceasca pana in aprilie 2024), dar i-am cam prins gustul. Intelegem perfect acum de ce sunt atat de multi oameni fascinati de aceasta tara, are toate motivele sa fie adorata. A fost a 12a oara cand am participat la un tur cu autorulotele si a treia oara intr-o destinatie din afara Romaniei. Suntem deja de-ai casei, ne-am obisnuit cu ritmul acestor excursii (un ritm un pic mai solicitant) si ne place tare mult.

Vremea

Aveam ceva emotii cu vremea, inainte de plecare prognoza anunta zi de zi temperaturi de 20-23 de grade, ceea ce ar parea poate destul de rece insa a fost zi de zi o vreme superba, numai buna de facut plaja si chiar si de intrat in apa (pentru cei carora le place apa marii mai rece :D). Chiar si in primavara, cand eram maxim 20 de grade in mijlocul zilei, tot am reusit sa facem plaja aproape in fiecare zi. Asa ca am realizat noi ca este grozava ideea asta de a veni in Grecia in extra sezon, atat inainte de inceperea lui, cat si dupa incheierea lui. Insa avand acum atat de proaspete in minte ambele experiente, as tinde sa cred ca este mai interesant dupa incheierea sezonului de vara, prin toamna, cand parca inca se mai simt asa ramasitele verii. In primavara cand am fost era totul inca amortit dupa iarna, foarte lent, inca un pic cam prea rece, exact ca dupa o hibernare lunga. Pe cand in toamna… parca era o atmosfera de petrecere care nu vrea sa se termine 🙂 Si desigur, apa era mult mai calda ca in primavara (cand nu am indraznit sa intram in mare).

Prin urmare, vremea a fost ideala. In timpul zilei muream de cald, aveam nevoie de haine de vara (pantaloni scurti, rochii subtiri) iar seara si dimineata un pic rece (de un hanorac pus deasupra). Din punctul nostru de vedere, aceasta este vremea calda ideala. Nu imi pot imagina cum este vara, la 40 de grade, in Grecia, cred ca ne-ar fi foarte greu sa suportam caldurile acelea. Amandoi suntem rai de caldura, nu ne prieste deloc, acesta e de fapt si principalul motiv pentru care vara alegem destinatii mai nordice ca sa fugim de caldura din Bucuresti.

Itinerariu

Spuneam ca tururile acestea sunt un pic mai solicitante fata de cele de weekend. Tururi pentru cei cu experienta am zice noi (desi intotdeauna vin si oameni care nu au fost niciodata cu autorulota si se descurca de minune). Si asta pentru zilele de plecare si de intoarcere (cel putin cate o zi plina) sunt dedicate intru totul condusului. Condus de dimineata pana seara tarziu, campat si luat de la capat (daca este o destinatie mai indepartata cum a fost Norvegia). Am fost zece autorulote si un camper van care a tractat o rulota, un grup ambitios pentru o insula atat de sinuoasa cum e Lefkada 🙂 In cazul Lefkadei, am impartit drumul in doua bucati. De fapt chiar trei, avand in vedere ca am avut o destinatie intermediara, orasul Parga. Prima oprire a fost orasul Salonic (doar pentru campat peste noapte, intr-o parcare pe malul marii, fara nicio intentie de a vizita), a doua orasul Parga (unde am stat doua nopti) si a treia insula Lefkada (unde am stat patru nopti). La intoarcere am avut ca prima oprire Meteora, unde am campat pentru o noapte, urmand ca apoi sa mergem pana dupa granita cu Bulgaria (unde am campat intr-un camping). Iar ultima zi a fost din nou o zi-compromis de condus din Bulgaria pana in Bucuresti.

Ziua 1 – Drumul spre Salonic

In prima zi, vinerea dinaintea vacantei scolare, ne-am trezit la ora 4. Patru dimineata. Patruuuu 🙂 Pentru a ne aduna cu totii la 5:45 la punctul de intalnire. Aceasta prima zi a fost zi continua de condus. Cu opriri oricand a fost nevoie dar fara intrat in orase, fara vizitat, fara stat pe loc prea mult. O zi “sacrificata” pentru condus continuu. Nu suna grozav, asa este, pare greu, obositor si foarteeee plictisitor (si adevarul e ca fix asa e), dar… intr-un final am inteles care este rostul acestor zile de hei rup. Este foarte usor si tentant sa te lungesti pe drum cand esti cu autorulota, sa tragi de timp, sa opresti des, sa fie totul foarte incet, insa cand ai doar cateva zile la dispozitie (in cazul nostru zece zile), este parca mai benefic sa avem mai mult timp la destinatie decat pe drum. E un compromis pe care acum ni-l asumam cu toata convingerea: o zi de mers mai intens, astfel incat urmatoarele sa fie mai de chill, mai de vacanta.

Si in plus se simte atat de mult ca avem copii mai mari acum… e incomparabila situatia acum cu excursia din Norvegia (cand aveau 2 ani si 5 ani copiii). Parca nu imi vine sa cred ca un an si un pic poate sa faca o diferenta atat de mare. Chiar daca sunt in continuare “entertainerul” familiei, atributiile si serviciile mele nu mai sunt ATAT de necesare :))) Nu stiu daca sa ma bucure sau sa ma intristeze lucrul acesta insa da, se joaca singuri mult mai mult, au mai putine nevoi (mai putine “mami vreau aia”, “mami vreau aialalta”, “mami vreau pipi”, “ACUUUUUM!”, “mami ce ne jucam” etc) si mult mai multa rabdare. Iar acum si noi suntem mult mai putin stresati. Cand mi-amintesc de excursia in Norvegia, cat de stresati eram (aceea a fost prima excursie cu autorulota in afara tarii, prima atat de lunga)… acum nici vorba de stres, de agitatie, de nerabdare 🙂 Stiam exact ca trebuie sa mergem mult si sa ne inarmam cu rabdare asa ca nu ni s-a parut un drum neaparat greu.

Pe drum am avut cateva momente de intarziere care au adaugat destul de mult timp calatoriei. Avand in vedere ora la care am pornit la drum ne gandeam ca vom trece imediat granita dintre Romania si Bulgaria insa am stat pe loc, pe pod, din cauza lucrarilor. Nu era aglomerat daaaar am stat pur si simplu fara sa ne miscam deloc, chiar daca nu veneau masini din sens opus, timp de 30 de minute (probabil exista un interval fix de stat 30 minute la semafor pe sens, nu stim). Iar apoi la controlul de la vama alte 30 de minute, nu fusese aglomerat dar s-au miscat lucrurile foarte incet. Si pe parcursul drumului in Bulgaria am mai avut intarzieri (un accident, autostrada blocata), care ne-au intarziat destul de mult. Planul pentru prima zi era sa conducem din Bucuresti pana in Salonic, aproximativ 700km pentru care Google Maps ne spunea ca am fi facut 9 ore. Dar cu incetinirea din cauza masinilor mari, pauzelor (doua pauze mai maricele), vamilor si micilor probleme intalnite (autostrada inchisa in doua locuri, accident etc), am reusit sa ajungem in parcarea unde aveam sa campam in Salonic (parcarea aceasta) abia la ora 20:00. Adica am facut cam 15-16 ore pe drum 🙂 In primele zece ore de drum am parcurs 540 km, cumplit :)) Si in final intregul drum a fost facut in aproximativ 16 ore, ultima ora fiind petrecuta in orasul Salonic si al lui trafic infernal. Locul acesta de campare, parcarea aceasta imensa de pe malul marii, este o optiune buna (fara facilitati desigur, e o parcare) insa trebuie traversat intregul oras pentru a ajunge. Avand in vedere ca incercam sa ne ferim de orase aglomerate cand mergem cu autorulota (pentru ca masinile sunt mari, e greu prin trafic cu ele etc), preferam locul in care am campat anul trecut in drum spre Volos (in satul Nea Agathoupoli, la flamingo pe malul lacului :D), chiar daca ar fi fost nevoie sa deviem un pic de la drum.

Ziua 2&3 – Parga

A doua zi am pornit direct spre Parga. Nu tineam neaparat sa mai ramanem prin Salonic, voiam sa ajungem in camping (Campingul Valtos) ca sa ne bucuram mai mult de Parga. Despre orasul acesta nu am stiut noi mare lucru pana anul trecut, cand am facut primul tur in Grecia cu Joy2Wander, in noiembrie 2023. Atunci planificasem sa mergem in Parga insa pentru ca vremea era foarte ploioasa am schimbat destinatia in ultimul moment, catre Volos. Iar apoi, la cateva luni dupa, am mers si noi, cu masina noastra, in acest oras care mi se pare inca minunat (chiar si dupa ce l-am vazut de doua ori in sase luni, tot mi se pare ca as mai vrea sa mergem in Parga).

Am stat campati in campingul Valtos, care este in preajma plajei Valtos, renumita plaja intinsa din Parga. Nu este fix pe plaja insa este foarte aproape, pe o strada paralela cu plaja. Am fost surprinsi sa vedem ca nu suntem singurii care au avut ideea aceasta de a veni in Grecia la final de octombrie, pentru ca erau destul de multe campere deja campate in camping (elvetieni, britanici, francezi). Campingul ne-a placut mult, chiar daca nu este foarte mare, si am avut tot ce ne-a trebuit in materie de facilitati (inclusiv supermarket se afla in interiorul campingului). Am stat doua zile aici, cu scopul de a ne relaxa dupa drumul lung. Am stat la plaja iar seara am mers in centrul orasului Parga la taverne. Am prins aici si ziua de 28 octombrie, sarbatoarea lor nationala, Oxi Day, si am avut norocul sa fie un pic mai vibranta atmosfera. Multe dintre terase, restaurante si mai ales hoteluri erau deja inchise (chiar si castelul venetian era inchis) dar pentru ca erau multi oameni pe strada (in centru mai ales), parea ca este o zi normala de vacanta de vara. Am fi vrut sa mancam din nou la Taverna Petros (unde am mancat in primavara) sau la Taverna Lithos (despre care tot auzisem recenzii bune) insa erau inchise. Singurele restaurante deschise erau cele de pe malul marii (poate ca datorita zilei Oxi), iar noi am oprit la Bacchos si la terasa Simple, in ambele locuri ne-a placut tare mult. In rest, ne-am plimbat cat ne-au tinut picioarele in susul si-n josul orasului vechi (cu multe trepte si multe suisuri si coborasuri). E un oras fermecator, chiar inteleg de ce este atat de apreciat si placut.

Ziua 4 – Lefkada, Plaja Kathisma

In cea de-a patra zi am pornit catre Lefkada, cu intentia de a campa la plaja Khatisma. Foarte multe campinguri nu sunt pe insula si din pacate cele mai multe erau deja inchise. Asa ca am decis sa campam off camping pentru o noapte, la plaja Khatisma, unde am avut surpriza sa vedem ca (probabil) toti oamenii veniti cu autorulotele si camperele in Lefkada au avut aceeasi idee. Era plina plaja de autorulote campate pe marginea plajei! Cu greu am reusit sa ne gasim si noi loc (11 autorulote :D) insa a meritat efortul. A fost o zi minunata, apoi o seara pe masura. Am stat la plaja, am intrat in baie, copiii s-au distrat si alergat pe plaja pana tarziu. Nu sunt facilitati pe plaja (pana si barul de pe plaja, Copla, unde am fost in primavara, era inchis) dar… nici nu aveam nevoie 🙂 Ne-a ajunge marea. Si adevarul e ca am fi stat chiar si mai multe zile, daca am fi putut (campatul in afara campingurilor nu este permis in Grecia, insa in extra sezon este tolerat daca nu se campeaza mai mult de o noapte). Era ideal sa ii avem pe copii (toti!) in fata noastra, pe plaja imensa, sa nu ne iasa din supraveghere niciun moment :)))

Ziua 5 – Lefkada, Plaja Desimi

In cea de-a cincea zi am parcurs drumul dintre plaja Khatisma si plaja Porto Katsiki. Ne-a fost destul de greu cu drumul foarte ingust si curbele stranse (problematic cand ne intalneam cu cineva din sens opus), chiar au fost cateva portiuni destul de problematice. Am oprit cu totii sus la Taverna Oasis (care din pacate era inchisa) si inainte de a ne decide sa coboram spre plaja Porto Katsiki am hotarat sa mearga o singura masina intai (camper van-ul din grup, fara rulota). Desi drumul in sine nu e neaparat greu de facut cu o autorulota (si in primavara cand am fost ne-am intalnit cu o caravana mica de trei autorulote de Romania pe acest drum), insa la final, chiar inainte de a ajunge in parcare, este o panta destul de accentuata. Unde exista riscul sa lovim autorulotele cu partea din spate a masinilor. Asa ca am hotarat cu totii sa fim precauti si sa nu ne aventuram. Ne-ar fi placut tare mult sa putem campa peste noapte in acea parcare, de unde se vede spectaculos plaja Porto Katsiki, insa ar fi fost destul de riscant.

Asa ca am decis sa mergem mai departe si sa ajungem in orasul Vassiliki, unde ne gandeam noi ca putem parca in parcarea de langa plaja. Insa desi acesta ni s-a parut in primavara unul dintre cele mai cunoscute orase de pe insula (in mai era PLIN de barci, de oameni, de magazine si restaurante deschise), acum era totul… inchis. Nu misca nimic. Portul era complet pustiu, nicio barca, niciun magazin, niciun restaurant deschis. Asa ca… am renuntat si la acest plan, am cautat rapid un camping si spre norocul nostru am gasit unul in apropiere. Se numea campingul Santa Maura (fix pe plaja Desimi) si am decis sa ramanem trei nopti aici. Era printre foarte putinele campinguri deschise pe insula oricum insa ne-a placut enorm de mult. A fost ceva complicatenie sa urcam si apoi sa coboram pe un drum extrem de ingust si cu multe pante destul de dificile, dar nu am regretat ca am facut alegerea aceasta (sinceri sa fim, nici nu prea aveam de ales :D).

Ziua 6 – Lefkada, Plaja Desimi

In cea de-a sasea zi am ramas la camping si la plaja, ne-a prins tare bine ziua de relaxare. Avand campingul fix pe plaja a fost tare binevenita leneveala aceasta. Singura noastra “grija” a fost sa pregatim mesele copiilor, insa si pentru aceasta am gasit o solutie. Restaurantele de pe plaja Desimi (o plaja micuta, ingusta si intima – cel putin asa parea acum, in extrasezon) erau desigur inchise, insa proprietarul campingului s-a oferit sa ne gateasca asa ca a deschis temporar restaurantul din fata hotelului Menes (fix langa camping) special pentru noi. Si a fost delicioasa mancarea. Nu ne-am mai obosit nici sa gatim, ne-am bucurat de masa celor de la restaurant.

Seara a fost seara de Halloween, asa ca toti copiii s-au costumat si ne-au facut un spectacol tuturor celor din camping (pregatit de ei, acolo, ad hoc :D). Fiecare autorulota venise pregatita cu ceva stoc de dulciuri pentru colindat asa ca a iesit o nebunie in seara aceea. A fost atata entuziasm incat nici cel mai mare hater al Halloween-ului nu putea sa ramana nemiscat de bucuria copiilor (adica eu :D).

Ziua 7 – Lefkada, excursie cu barca pe insulele Meganisi si Skorpios

Cea de-a saptea zi a fost zi de explorare pe mare 🙂 Nu speram noi sa facem o excursie cu barca la inceput de noiembrie insa daca am vazut ca e vremea atat de buna si proprietarul campingului atat de amabil incat sa se ocupe de toata organizarea… am zis ca de ce nu 🙂 Am inchiriat o barca suficient de mare pentru toate cele 11 familii (23 adulti si 20 de copii), care ne-a luat fiiiiix din camping 🙂 Nu a fost nevoie sa ne deplasam deloc, am intrat direct de pe plaja in barca :))) Habar nu aveam niciunul dintre noi care e planul excursiei dar ne-am bazat pe cei cu barca. Care ne-au plimbat intai in preajma insulei Meganisi, in sud estul Lefkadei, unde am si facut un mic popas de balaceala (pe o plaja sigur foarte fancy in sezon dar aproape abandonata acum). Urmand ca apoi sa ne lase in micutul sat Vathy, de pe aceeasi insula, pentru un pranz rapid. Mai toate restaurantele erau inchise insa am gasit un loc unde sa putem bea o cafea.

Iar apoi, la final, am mers putin pe insula Skorpios. O insula care a fost cumparata in 1963 de miliardarul Aristotel Onassis, a fost insula sa privata. El a fost cel cu care s-a casatorit Jacqueline Kennedy dupa asasinarea sotului sau, John F. Kennedy, fostul presedinte al Statelor Unite. Ce de intrigi a ascuns insula aceasta 🙂 Si inteleg ca inca ar fi tot soiul de probleme cu ea, acum ca a fost cumparata de o mostenitoare din Rusia care vrea sa construiasca un resort de lux pe aceasta insula. Nu am stat mult aici, doar am oprit in apropierea unei plaje unde ne-am si balacit cu copiii.

Ziua 8 – Orasul Ioannina

Ziua a opta a fost prima zi de drum spre casa. Intentionam sa fragmentam din nou drumul si sa facem o oprire de vizitat ceva pe drum. Am ales sa mergem la Meteora, multi dintre cei din grup nu mai fusesera niciodata. Insa inainte de a ajunge la Meteora, ne-am gandit sa facem o scurta oprire de luat pranzul in orasul Ioannina (de la plaja Desimi pana in Ioannina am condus cam trei ore). Am parcat autorulotele si ne-am plimbat prin cetate si apoi prin centru. Auzisem ca este un oras frumos si intr-adevar ne-a placut (chiar daca parea putina nebunie dupa standardele noastre deja prea relaxate in Lefkada :D). Ne-am plimbat pe strazi fara sa avem neaparat un scop anume si la un moment dat am oprit la unul din restaurantele din centru sa mancam (la restaurantul Metsovitiki Folia). Seara am campat in campingul Camping Vrachos Kastraki pentru o singura noapte, pana la care am condus aproximativ doua ore.

Ziua 9 – Meteora

Ne doream ca in prima jumatate a zilei sa vizitam cateva manastiri din Meteora insa ne gandeam ca avea sa fie cam complicat sa gasim locuri de parcare cu cele 11 autorulote ale noastre. Asa ca am vorbit cu cei de la camping si i-am rugat sa ne ajute cu organizarea unei excursii de jumatate de zi cu autocarul, pentru toti cei din grup. Ce curios ca niste oameni pasionati de calatorit sa nu fi ajuns niciodata la Meteora, nu? 🙂 Este fascinant locul acesta, Patrimoniu Unesco inca din 1988, cu manastirile acelea construite de parca ar fi suspendate in aer sau de parca ar fi prelungirea reliefului din care fac parte. Am vizitat o singura manastire (Varlaam), desi am fi putut sa o vedem si pe a doua (Manastirea Sfantul Stefan). Insa era extrem de aglomerat (ma intreb cum o fi aici vara) si foarte mult trafic. In a doua jumatate a zilei am pornit spre casa, am condus de la camping Vrachos pana dupa granita dintre Grecia si Bulgaria, unde am campat in campingul acesta. Am condus aproximativ cinci ore, si am vrut neaparat sa trecem macar o granita in drumul spre casa, ca sa mai scurtam putin drumul de a doua zi.

Ziua 10 – Inapoi acasa

Ca orice ultima zi de vacanta, ziua si drumul acesta inapoi acasa a fost cumplit. Un drum de sapte ore in mod normal, pe care insa l-am parcurs in aproximativ 10-11 ore. Pentru ca a fost mai greu de suportat (la dus era entuziasmul inceputului de vacanta), pentru ca am stat foarte mult in vama dintre Bulgaria si Romania (si din cauza cozilor de la vama propriu zisa dar mai ales din cauza lucrarilor de reparatii de la pod) si pentru ca rabdarea tuturora era deja destul de limitata 🙂

Insa a fost o vacanta minunata! Daca nu am fi avut experienta Norvegiei, am fi spus ca acesta a fost cel mai frumos tur organizat de Joy2Wander de pana acum. Nu neaparat datorita destinatiei (desi cu siguranta a contribuit enorm si faptul ca am prins vreme atat de buna si ca am putut sa ne bucuram de plajele Lefkadei) cat mai ales pentru ca s-a simtit relaxarea fiecarei familii. Ne-am fi dorit sa putem participa si la turul din Spania, din decembrie (de Craciun si Revelion) insa vom petrece sarbatorile alaturi de familie. Daaaaar… abia asteptam propunerile pentru urmatoarele vacante ale copiilor si mai ales pe cea din vara. Suntem cu ochii pe notificarile celor de la Joy2Wander 🙂