Grecia – Ziua 3 – 27 noiembrie

Cum e sa te trezesti dimineata cu sunetul valurilor marii pe fundal? Nu stim exact, pentru ca noi ne-am trezit in sunet de “mamiiiii, trezeste-teeeee, maaaaaami!!!”, “mamiiiii, Alexei mi-a dat cu picioru’-n naaaaas”, “mami, m-am plictisiiiit” si alte asemenea pret de 20 minute cat am tot incercat sa aman ridicatul din pat. Prin urmare, chiar daca eram fix deasupra marii, cu valurile batandu-ne teoretic in urechi, nu am auzit nimic 🙂 Daaaaar recunoastem ca somnul acesta, din cea de-a doua noapte in Grecia, a fost nesperat de bun si odihnitor. Nu aveam planuri pentru a treia zi in Grecia. Si in mod intentionat, nici nu ne-am facut. Ne tenta poate sa mergem pana in orasul Volos (la 11 km distanta de Campingul Sikia), al treilea cel mai mare oras grecesc, insa la fel de tentanta era si o leneveala intreaga la camping. Asa ca am luat jucariile de plaja ale copiilor, am coborat pe plaja campingului si am stat cu ei la joaca pana spre pranz. Am dormit cu ei la pranz, am cules si mancat (poate ca prea multe) mandarine, am citit, am stat si iar am stat. Campingul acesta, Sikia e minunat, aflat exaaaaact pe plaja, cu toate locurile de campat indreptate spre mare. E ca un amfiteatru, pe etaje, iar privelistea catre Golful Pagasitic este superba. Daca e atat de frumos (aproape) iarna, pe frig si vant si fara alti turisti (exceptandu-ne pe noi si cuplul de elvetieni) nu imi pot imagina cum e vara! Si tocmai pentru ca ne placea atat de mult aici (chiar daca vremea nu era prea prietenoasa), am hotarat sa ramanem trei nopti in acest camping. Fiind singurii din camping, si gazdele au fost extrem de dragute cu noi. Ne-au facut tot felul de reduceri, ne-au aranjat o excursie in satele din imprejurimi, ba chiar ne-au pus la dispozitie doua apartamente din complexul lor de apartamente, ca sa ii putem spala pe copii (dusurile comune erau in aer liber, era cam frig sa ii spalam acolo).

Apoi, spre finalul zilei am facut si planul pentru urmatoarele zile. Dupa ce aveam sa plecam din Sikia ne gandeam fie sa mergem la o crama, fie la Thermopylar, sa ramanem campati acolo. Apoi sa ajungem in Litochoro, un orasel dragut de la poalele muntelui Olymp, urmand ca in ultimele zile sa stam campati intr-un camping la mare in Paralia Katerini iar apoi sa mergem direct spre casa. E amuzant cum ne suna atat de familiar multe dintre locurile de pe traseu, dar cum totusi nu le-am vazut niciodata si nu stim mare lucru despre ele. Grecia e un mister inca nedeslusit pentru noi si chiar daca nu am fost pana acum deloc in vacante de familie in insulele grecesti, excursia aceasta ne convinge ca cei care aleg Grecia an de an au motive intemeiate sa o faca. Iar zona aceasta a golfului Pagasitic, despre care nu auzisem absolut deloc pana acum, e intr-adevar foarte frumoasa!

Totusi, as lasa mentionat si faptul ca noua nu ne place agitatia din sezonul de vara. Foarte rar (spre niciodata) am mers in iulie-august la mare, sau de fapt… oriunde. Nu obisnuim sa ne setam vacantele in cele mai aglomerate perioade tocmai pentru ca stim ca preferam sa fie mai multa liniste. Saaaau, cel putin asa preferam 🙂 De acum inainte vom depinde destul de mult de vacantele copiilor de la gradinita/scoala, asa ca e posibil sa ne schimbam complet modul de a calatori. Insa ce vreau sa subliniez e faptul ca toata aceasta “pustietate” din Grecia la final de luna noiembrie – inceput de decembrie e fiiiix ce ne-am dorit. Mare, liniste, vreme un pic mai calda ca in Romania si relaxare. E foarte posibil sa fi avut o alta impresie daca veneam in plin sezon, nu stiu daca am fi apreciat la fel de mult campingul acesta, insa asa… vazut aproape iarna… ni s-a parut spectaculos 🙂

Grecia – Ziua 4 – 28 noiembrie

Ne-am trezit cu sunet de avioane de vanatoare la prima ora. Cu o zi inainte fusesera F16-uri, acum pareau sa fie Tayphoonuri. Antrenamente ale bazelor americane, ne spunea administratorul campingului, care incepusera cam in acelasi timp in care a pornit razboiul din Israel. Desi ne-au dat trezirea devreme, nu ne-a deranjat deloc “show-ul aviatic”, nici pe noi, nici pe copii. La ora zece aveam rezervat un autocar intreg pentru noi, pentru a merge la cateva satuce din imprejurimi (tot cei de la camping ne-au ajutat cu organizarea si ne-au propus aceasta excursie pentru 430 euro tot grupul de 12 familii). Am ales varianta de a merge cu autocarul pentru ca satele pe care aveam sa le vedem erau foarte mici, drumurile foarte inguste si sinuoase si ne-ar fi fost foarte greu (spre imposibil) sa mergem pe acolo 12 autorulote. Sincera sa fiu… si cu autocarul acela mi s-a parut la limita, in unele zone cu greeeeeu am crezut ca putem trece, dar pare ca am avut un sofer foarte priceput, obisnuit cu drumul greu din zona. Asta desi in autocarul nostru era un mic vacarm :)))) Rasete si plansete de copii, muzica greceasca data la maxim, tot tacamul :))

Zona aceasta, din preajma orasului Volos, ni s-a parut interesanta, relieful e foarte frumos si chiar daca nu eram neaparat la o inaltime foarte mare pe munte (pana pe la 500m altitudine am urcat), privelistile erau foarte frumoase. In mod cert zona aceasta vazuta pe timp de vara este complet diferita (probabil mai vibranta), insa noua ne-a placut mult asa, aproape “parasita”. Cei de la camping ne spuneau ca lor li se pare ca jumatatea lunii octombrie e cea mai frumoasa perioada de venit aici, pentru ca desi sezonul e inchis si sunt extrem de putini turisti, restaurantele, terasele inca sunt deschise iar vremea e foarte calduroasa. Ce-i drept, noi am prins vreme destul de friguroasa, mai rece decat normalul in aceasta perioada (sfarsit de noiembrie – inceput de decembrie).

Am ajuns prima oara in satucul Tsagkarada, cunoscut ca Salasul Centaurilor, unde soferul autocarului ne-a lasat la hotelul The Lost Unicorn. Un hotel extrem de frumos de altfel, parte din piata centrala a satului Tsagkarada, parca scos dintr-o poveste a Agathei Christie, inconjurat de natura si construit intr-un domeniu vechi din secolul al 19lea. In curtea acestui hotel se afla si platanul de o mie de ani, cu un trunchi absolut imens (toti cei 25 de copii din grup nu au reusit sa il cuprinda tinandu-se de maini).

Am mers apoi in satul Kissos, unde am vazut o manastire veche de la 1650 iar la pranz am oprit in Agios Ioannis sa mancam la o taverna (aceasta) deschisa special pentru noi in ziua aceea. Totul era inchis in mod normal insa soferul si cei de la camping au vorbit si au reusit sa ii convinga pe cei de la restaurant sa deschida doar pentru noi 🙂 Lucrul acesta aveam sa il patim de mai multe ori in aceasta vacanta, fie cu campingurile, fie cu restaurantele. Pentru ca la final de noiembrie totul este inchis, nici urma de turist in zona 🙂 Teoretic mai aveam pe lista si satele Milies si Vizitsa dar nu am mai apucat sa ajungem.

Grecia – Ziua 5 – 29 noiembrie

Ultima zi la campingul Sikia 🙂 Am facut planul ca prima parte a zilei sa fie zi de relaxare la plaja, urmand ca spre dupa amiaza sa mergem catre crama La Tour Melas la o degustare de vinuri. Chiar daca era inca frigut, incepuse sa apara soarele (iar cand era soare, chiar era foarte cald, de stat in tricou chiar), asa ca prima jumatate de zi, stand cu totii la plaja impreuna cu copiii, a fost unul dintre cele mai dragute si relaxante momente ale acestei vacante. Imediat cum am plecat de la camping am oprit la o fabrica de ulei de masline din preajma (aici) de unde ne-am luat fiecare ulei. Apoi spre pranz am plecat spre La Tour Melas (un drum de aproape doua ore). Unde am vizitat crama, am degustat trei tipuri de vin (rosu si roze) si unde am stat campati (in parcarea lor). Tot domeniul de acolo era foarte frumos, o mare de maslini, apoi o mare de vita de vie, este una dintre cele mai cunoscute si apreciate crame din Grecia. Iar camera unde am avut degustarea parea ca scoasa dintr-o poveste, cu semineu, canapele confortabile si tot felul de detalii dragute. A doua zi de dimineata, inainte de a pleca, ne-am cumparat cu totii vinuri de la crama. Aveau trei sortimente (cele incercate la degustare): Nautilus, Idylle si Cirus One.