Numele meu este Roxana, am aproape treizeci si sapte de ani si nu am fost niciodata in Delta Dunarii. In nicio delta de fapt si de drept. Nu stiu cum arata canalele, pelicanii, stuful, papura, rogozul, pipirigul, muscaturile de tantar. Nu stiu cum e sa mananci peste zi de zi. Nu stiu cum arata morunul, nisetrul sau pastruga (a caror insiruire o stiu pe de rost, din lectiile de geografie tocite in generala). Nu stiu cum e sa te minunezi de cate pasari rare vezi laolalta. Nu imi pot da seama cat poate fi de spectaculoasa migratiilor pasarilor din delta, la inceput de primavara. Nu stiu cum e vezi si sa treci printr-o padure de nisip ca Padurea Letea. Nu stiu cum e sa vezi caii salbatici. Sau nuferii infloriti. Nu stiu cum e sa stai pe apa, printre palcuri de stufaris. Sa mergi cu barca. Sau sa pescuiesti. Treizeci si sapte de ani in care am calatorit si am descoperit lumea intreaga, dar nu am ajuns in Delta Dunarii, la doar 350 de kilometri de locul in care m-am nascut. Insa toate vin la timpul lor si iata ca abia acum, dupa atata amar de vreme, a venit timpul deltei. Si parca nu imi pare rau ca am asteptat atat de mult, chiar era nevoie de o ocazie speciala pentru aceasta prima intalnire cu Delta Dunarii. Iar acea ocazie a fost prima noastra mini-vacanta in doi de cand am devenit parinti. Prima plecare de acasa, fara copii, primele doua nopti consecutive in care amandoi micutii au ramas acasa la bunici.

Asa ca lasand la o parte destinatia in sine, weekendul in Delta a fost extrem de emotionant pentru noi, tocmai pentru ca era prima oara cand nu ne ingrijoram ca soarele e prea puternic pentru micii mici, ca nu avem suficiente gustari, ca am uitat sticlele de apa sau scutecele acasa, ca nu avem suficiente carticele sau distractii, ca nu am luat haine potrivite sau ca nu avem nu-stiu-ce medicament la noi. Este atat, dar atat de ciudat sa fii obisnuit sa faci lucrurile intr-un anume fel si apoi, dintr-o data, sa fie totul la pol opus 🙂 Si chiar daca ne-a prins extrem de bine plecarea aceasta (si probabil ca aveam nevoie de putin timp impreuna, doar noi doi), ne-au coplesit un pic emotiile si dorul de copii. Nu stim daca vom repeta prea curand experienta (de vacanta in doi), insa cu siguranta ne-o vom aminti mereu cu drag (spun asta pentru ca am tras o mica spaima cu Anastasia, care a facut febra in a doua zi cat eram plecati, care de fapt a fost debut de herpangina).

De Razelm mi-a zis Andrei prima oara in urma cu cateva luni, vazuse o postare pe Instagram. De altfel, de-a lungul timpului mi-a tot aratat diverse cazari interesante din delta, dar parca niciodata nu am fost tentata sa le salvez sau sa le retin. Pana cand am vazut bungalow-urile pe apa. BUNGALOW-uri pe apa! Si cum link-ul trimis de Andrei a venit chiar in perioada in care citeam cu interes cartea “Acolo unde canta racii”, am asociat imediat zona cu mlastina Kyei si a lui Tate. Chiar si bungalow-ul in care am stat m-a dus cu gandul la acelasi cadru. Asa ca am stat cateva saptamani bune, ne-am aranjat logistica cu bunicii si am decis sa mergem 🙂 Cu zero asteptari, pentru ca habar nu aveam cum este in delta. De fapt, geografic vorbind, Razelm este un pic inafara Deltei Dunarii, in preajma lacurilor Razim, Sinoe si Golovita (foarte aproape de Gura Portitei), in complexul lagunar Razim-Sinoe, si nu intre cele trei brate ale Dunarii (Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe). Asa ca este, dupa cum ni s-a spus si noua, un fel de preview al deltei-delta. Ceea ce pentru mine a fost minunat, exact ce aveam nevoie pentru a-mi trezi interesul pentru aceasta zona.

Sincera sa fiu, am fi putut merge oriunde. Si la o ora de Bucuresti. Scopul weekendului era sa avem doua zile in care sa fim noi doi, intr-o cazare draguta, de rasfat. Se pote ajunge cu masina chiar pana la hotel (nu este nevoie de tranfer cu barca) si este inconjurat de apa. De fapt, complexul acesta lagunar este cea mai mare intindere de apa dulce din Romania. Au 25 de camere in cladirea principala (parca mai elegante), unde este si restaurantul, si inca zece bungalowuri individuale (numite Argos), un pic mai rustice (dar tot foarte dragute), pe marginea canalului, cu iesire direct spre apa. Bungalowurile sunt individuale (noi am avut o camera tripla, un plan de rezerva pentru eventualitatea in care se intampla ceva si nu mai aveam cum sa lasam copiii acasa cu bunicii), au o terasa cu sezlonguri si jacuzii si o curte generoasa. Tot spatiul este marcat de plante, astfel incat din exterior nu se vede nimic. Nu este mult de mers de la parcare pana la bungalowuri, insa pentru cine are nevoie, exista o masinuta electrica de transport cu cu care se poate ajunge (mai ales la cazare si decazare, cand sunt bagajele de carat). Zona aceasta cu casutele pe apa mi s-a parut extrem de frumoasa, acesta a fost motivul pentru care am vrut sa venim aici de fapt 🙂 Dupa weekendul aici am vrea sa mergem si impreuna cu copiii, bungalowurile sunt destul de spatioase, am fi avut loc fara probleme cu totii in cel triplu. Exista si doua locuri de joaca, unul in zona bungalowurilor, pentru copii mai mici si unul in zona parcarii, pentru copii mai mari.

Au si o mica piscina incalzita, insa nu am incercat-o, avand jacuzzi-ul de pe terasa. Se pot imprumuta biciclete de la cazare, hidrobiciclete sau caiace pe canale (au un ponton mobil chiar in fata cladirii principale), se pot face excursii cu ATV-urile sau cu barca (sau cu elicopterul, hahaha, chiar au heliport in spatele cladirii principale), se poate pescui (asta in caz ca vor vrea veodata bunicii sa vina cu noi, sa ii invete pe copii sa pescuiasca), au o sala de sport, teren de fotbal si de tenis. Au facut un mic ecosistem aici, astfel incat sa nu fie absolut necesar sa plecam din zona resortului. Bineinteles, daca am fi avut mai mult de doua zile la dispozitie, am fi facut mai multe prin zona, insa avand doar un weekend, a fost perfect sa avem totul la indemana. Nici macar pentru excursia cu barca nu a fost nevoie sa mergem in Jurilovca (de unde se organizeaza tururile), am putut rezerva ambarcatiunea resortului chiar de la receptia hotelului.

Am mancat doar la restaurantul hotelului (nici nu am apucat sa ne interesam daca sunt si alte optiuni prin preajma), iar mancarea ni s-a parut minunata. Predominant peste, cum e de asteptat, insa aveau si alte optiuni. Restaurantul se numeste Argead si pot veni si turisti dinafara resortului aici, nu este destinat complet celor cazati. Sunt si preparate traditionale, specifice locului (aici am auzit pentru prima oara de ciorba pescareasca numita storceag – de sturion aveau), zacusca de peste (care in mod normal nu imi place dar aceasta mi s-a parut delicioasaaaa), salata de icre, saramura de peste sau peste gatit in fel si chip, insa si preparate internationale (fructe de mare, paste, burgeri etc). In spatele cladirii pirncipale mai exista si o a doua terasa, mai mare (Terasa Alexander), chiar pe marginea apei, pe care am descoperit-o abia in ultima zi 🙂

In prima zi am ales sa mergem cu ATV-urile, voiam sa facem o activitate pe care nu am fi putut sa o facem cu cei mici. Eu am mai mers o singura data cu ATV-ul, acum multi ani, tot ca pasager, asa ca imi era un pic teama de aventura aceasta 🙂 Am mers doar noi doi, pe un singur ATV, cu un ghid, cu scopul de a ajunge la Capul Dolosman si la Cetatea Argamum dar cu opriri diverse pe drum. Nu a fost o calatorie foarte lunga (13 km dus, 13 km intors), dar ne-a ocupat vreo doua-trei ore din zi (in ritm destul de alert, cum procedam inainte de a avea copii :D). Am facut programul cum ni s-a parut noua mai atragator, am selectat locurile care ni s-au parut cele mai tentante din cele prezentate de ghid, fiind singurii din acea zi, am avut flexibilitatea de a ne alege intru totul ce vrem sa facem. Am mers intai in satul Visina unde am vizitat gospodaria traditionala numita Suvenir din Dobrogea, un fel de muzeu viu (pentru ca proprietarii locuiesc aici) si un loc de cazare cu cateva “odai” cu specific diferit (odaia romaneasca, lipoveneasca, bulgara, orientala si aromana). Apoi am mers prin satul Jurilovca, renumit ca fiind unul dintre cele mai frumoase sate din Dobrogea, cu multe case alb-albastre. Ne-am oprit sa vedem portul Jurilovca, care inca nu fusese inaugurat (urma sa se intample asta weekendul urmator). Iar spre finalul excursiei am mers catre Capul Dolosman unde am stat un pic si pe plaja de pietre, destul de acoperita de apa cand am fost noi). Ni s-a parut minunat aici, un loc foarte salbatic, deloc populat (pentru ca nu e foarte accesibil si de aceea nu ajung foarte multi turisti, ci predominant localnici), cu o faleza de stanca superba. Iar in final am mers sus, la Cetatea Argamum de pe malul lacului Razim. De fapt… localnicii de aici ne spuneau ca cele trei lacuri pe care le vedem noi pe harta (Sinoe, Golovita, Razim) sunt unul si acelasi lac, divizat in trei lacuri diferite care de fapt si de drept, sunt doar parti ale unui lac mai mare. Cetatea aceasta este considerata cea mai veche asezare romaneasca (secolul 6 i.H.). Ar fi fost foarte greu sa ajungem aici cu masina, asa ca faptul ca am mers cu ATV-ul ne-a permis sa mergem prin zone mai putin accesibile. Si a fost minunat! Daca mai mergeam un pic, am fi putut ajunge si la Cetatea Enisala, insa ne-ar fi ocupat destul de mult din zi, asa ca a ramas pe data viitoare. 

A doua zi am vrut sa facem o excursie cu barca, printre canale, pana la insula cu pelicani si apoi pana la Gura Portitei, un loc in care mi-am dorit de multa vreme sa ajungem, o fasie de pamant care separa delta de Marea Neagra. In mod normal, mai toate excursiile cu barca catre delta sau catre Gura Portitei incep din Jurilovca. Ma refer la cele din zona aceasta, a lacului Razim. Dupa cum spuneam la inceputul articolului, am rezervat insa chiar de la hotel, au trei barci de dimensiuni diferite care se pot rezerva pentru tururi private sau de grup. Nu stiam cat sunt de mari de fapt lacurile de aici (Razim, Golovita, Sinoe) asa ca ne-am gandit ca doua ore pentru o plimbare pe lac si pana la Gura Portitei sigur aveau sa fie suficiente. Si nu prea au fost, am cam alergat dintr-o parte in alta ca sa ne incadram in timp (probabil ca ar fi fost mai bine sa ne alocam patru ore). Insa am vazut un mic, foarte mic preview al acestei zone si ce stim sigur dupa aceasta… jumatate de weekend petrecut acolo (:D) e ca in mod sigur vrem sa vedem mai mult.

Cat despre tantari… da, erau tantari, destul de multi chiar, insa doar seara, cand se lasa intunericul. In zona cladirii principale, unde era si restaurantul, nu ni s-a parut ca ar fi fost problematic, insa am inteles de la cei de la cazare ca aveau grija sa stropeasca astfel incat sa nu fie foarte multi. In zona bungalowurilor insa, fiind foarte aproape de apa, ni s-au parut multi tantari. Totusi, nici noi nu ne-am gandit ca ar fi fost bine sa avem poate niste produse anti-tantari la noi, am venit complet nepregatiti (pur si simplu am omis acest aspect dar stim pentru data viitoare). In orice caz, ne-a placut tare mult locul acesta si cel mai probabil ne vom intoarce cat de curand, si impreuna cu cei mici. Din cate am inteles, proiectul de la Razelm e in continua dezvoltare, vor mai construi diverse alte facilitati, exista si o zona cu niste insulite artificiale unde am inteles ca se vor mai face cateva locuri de cazare, o zona de spa intr-un corp nou al hotelului, mai multe spatii de cazare, o noua piscina infinity cu bar, exista foarte multe planuri care probabil ca se vor implementa in timp. Spatiul din jurul hotelului este enorm, cu siguranta vor avea unde sa se extinda.