Septembrie 2012

Nu pot sa spun cat de mult am asteptat momentul plecarii in Asia! Nu imi amintesc cu cat timp inainte am inceput lista de bagaje si bagajul propriu-zis, diversele cumparaturi  sau pregatirile pentru excursie, stiu doar ca imi doream din tot sufletul sa treaca zilele mai repede si sa vina odata momentul intalnirii in aeroport si apoi al plecarii. Si dupa un concert extrem de reusit al celor de la Red Hot Chilli Peppers, a venit si ziua mult asteptata. Primul zbor catre Asia continentala si primul zbor cu cea mai buna companie aeriana din lume. Premisele perfecte pentru o vacanta ideala, pe care cu totii am asteptat-o cu sufletul la gura inca din februarie.

Am fost placut surprinsa de Qatar Airways, si de conditiile oferite de acestia. Isi merita pe deplin prestigiul de cea mai buna companie aeriana, incepand cu ospitalitatea stewardeselor, pana la toate variantele de flight entertainment (cele mai recente filme, jocuri, muzica, etc) mancare si confort. Eram oarecum terifiata gandindu-ma ca o sa stam atat de mult in avion, si as fi putut baga mana in foc ca avea sa urmeze un zbor lung si plictisitor. Insa surprinzator, aproape ca mi-as fi dorit sa dureze mai mult, intocmai ca sa imi pot termina filmele incepute! La fel si la cel de-al doilea zbor, unde am adormit pana aproape de destinatie.

Abia asteptam sa ajung pe Changi Airport, sa vad aceasta minune arhitecturala a aeroporturilor din intreaga lume. Din pacate, nu am apucat sa vad foarte mult la sosire, dar chiar si asa am ramas impresionata de gradinile din cadrul aeroportului si aspectul sau modern.  Dupa controlul pasapoartelor, am luat metroul de la statia Changi Airport, am mers o statie pana la Tanah Merah, dupa care am luat linia verde catre statia Lavender, unde aveam hotelul (V Hotel).

Statia de metrou Lavender este chiar sub hotelul unde am stat cazati, si tot acolo am dat de un food court unde ne-am pierdut in prima seara.  Bineinteles ca toti ne doream sa incercam toate minunile asiatice din food court, motiv pentru care imediat dupa ce ne-am cazat, am napadit intr-un magazin de fructe si am incercat dragon fruit, pepene galben, ananas, banane pitice si papaya. Insa era de-abia inceputul, pentru ca in food court ne asteptau tot soiul de noodles cu diverse condimente, supe delicioase, tot pe baza de noodles, nenumarate tipuri de carne si sucuri naturale. Nu am putut sa rezist tentatiei, si desi nu imi era neaparat foame, am incercat o supa tipic asiatica, cu ciuperci, scallop, si cateva legume necunoscute, alaturi de noodles de orez (cei albi). Evident, cu foarte mult sos picant si chilli. Absolut delicios, poate cea mai buna supa pe care am mancat-o vreodata. Iar cei 5,20 dolari singaporezi platiti pentru ea mi s-au parut un chilipir pentru senzatia extrema traita (de iuteala si picanterie).

Dupa acest festin, am pornit pe jos catre centru, mai exact catre esplanada de la Marina Bay Sands. A fost pur si simplu impresionant sa stam in mijlocul noptii sa admiram privelistea oferita de imensitatea hotelului Marina Bay Sands, alaturi de Art Science Museum (muzeul in forma de floare alba), Marina Bay Financial District si Central Business District. Si pret de cateva minute, am facut poze incontinuu, si am incercat sa imortalizam cat mai bine momentul si privelistea. A urmat apoi o plimbare pe esplanada Marina Bay, dupa care am intrat in complex. Doua lucruri ne-au socat inca din primul moment: aerul conditionat (dat aproape de minim), si grandomania singaporezilor. Intrarea in hotelul Marina Bay Sands era de fapt un imens mall, cu spatii incredibil de mari si magazine extrem de multe.  Pentru a gasi intrarea catre terasa hotelului am pierdut 30 de minute invartindu-ne in stanga si in dreapta, am trecut apoi prin cele trei turnuri care alcatuiesc hotelul si evident am ramas uluiti de luxul si imensitatea lui, pentru ca in final sa ajungem la cel de-al 56-lea etaj, de unde aveam sa vedem o priveliste absolut superba a intregii tari. Biletul de intrare catre terasa a costat 20 de dolari singaporezi pe persoana (1 dolar singaporez =0,65euro), insa in acest tur nu era inclus si vizitatul faimoasei piscine infinity.

A doua zi am pornit catre Little India. Nu aveam foarte mult de mers, asa ca am luat-o usor pe jos, pe Victoria Street, am trecut pe langa Moscheea albastra (Malabar Mosque), iar apoi am vizitat templul Sri Veerama-Kaliamman din Little India. Nu am zabovit foarte mult aici, asa ca am pornit printre micutele tarabe si magazine cu specific indian, de unde ne-am cumparat fiecare cate ceva: suveniruri, in special magneti de toate tipurile si dimensiunile, genti colorate lucrate manual si alte cadouri pentru familii. Tot aici am incercat pentru prima oara sa beau lapte de nuca de cocos, direct din nuca, pentru un pret de 2,5 dolari singaporezi. Nu am ramas foarte placut surprinsa de gustul nucii de cocos, insa a fost interesant. Am insistat si zilele urmatoare, pana cand a ajuns sa imi placa chiar. Acum ma pot declara un adevarat fan al sucului din nuca de cocos!

Dupa Little India am luat metroul de la statia de metrou Little India pentru a ajunge la catedrala Saint Andrew’s.

Apoi, am pornit usor catre cladirea Parlamentului si intr-un final am ajuns in Boat Quay, unde ne-am hotarat sa ramanem pentru pranz.

O locatie foarte frumoasa, un restaurant fix pe malul raului, mancare tipic asiatica si preturi mari. Cam asa pot defini acea dupa-amiaza. Dar desi am fost pacaliti la nota de plata, nu pot sa spun ca regret ca am mers acolo. Am incercat mancaruri foarte interesante si foarte gustoase: eu mi-am ales o supa Tom Yam, foarte renumita ca fiind cea mai picanta supa asiatica, si mi-a placut foarte mult combinatia de picant cu gustul acru al lemon grass-ului. Si pentru ca toti voiam sa incercam din mancarurile tuturor, am gustat de asemenea si orez cu curry in ananas si creveti, paste cu fructe de mare si rata cu mango, chilli crab cu fried rice, supa din mustati de rechin si chilli frog legs (neasteptat de bun atat crabul cat si picioarele de broasca). Ce sa mai spunem despre puii de caracatita crocanti, absolut deliciosi. Asadar, am incercat aproape tot ce era prezent in meniu, si bineinteles, am platit pe masura (preturile pe Boat Quay sunt foarte mari in comparatie cu restul restaurantelor din Singapore).

Din pacate, experienta aceasta nu a fost foarte fericita pentru Andrei, care s-a simtit din nou rau din cauza mancarii si a condimentelor. Pentru cei cu un stomac sensibil, mancarea asiatica nu este tocmai potrivita. Cum eram deja foarte speriati de simptome, am decis sa mergem la spital. Am ajuns la Raffles Hospital, unde am reusit sa rezolvam problemele, motiv pentru care zilele urmatoare Andrei a inceput sa manance si sa se simta din ce in ce mai bine.

In timpul acesta, restul grupului a vizitat Merlion si ChinaTown. Nu regret ca nu am vazut Merlion (simbolul Singapore-lui), intrucat se afla in renovare, si oricum urma sa vad o replica a lui in Sentosa, in ultima zi. Dupa Chinatown, ne-am indreptat catre Clark’s Quay, o zona foarte activa si “vie” a orasului: terase, cluburi, restaurante la fiecare pas. Era foarte placut sa admiram toata agitatia aceasta de pe treptele raului, acolo unde localnicii si turistii se adunau sa se relaxeze. Am intrat si noi in zona aceasta, printre nenumaratele localuri, si pot sa spun ca era un loc foarte dragut, si foarte ingrijit, in ciuda aglomeratiei si agitatiei.

A doua zi am mers la Singapore Flyer, pentru ca vroiam sa vedem privelistea orasului de sus, pe timp de zi. Am platit pretul biletului de 33 dolari singaporezi/adult si fiind foarte devreme, am avut norocul de a prinde o cabina doar pentru noi doi. A fost foarte frumos, si privelistea a meritat toti banii. Pacat ca a durat doar 30 de minute turul, si nu am avut timp sa ne bucuram mai mult. Ne-am plimbat apoi prin gradina tropicala de sub Flyer, si am incercat sucurile naturale atat de renumite in Singapore. Si da, confirm, sunt absolut bestiale. Am incercat un suc clasic de grepfruit si portocale (2.40 dolari singaporezi), si un ice blended juice de mango (3.40 dolari singaporezi), ambele absolut delicioase!

Dupa Singapore Flyer, ne-am indreptat catre gradina botanica. O gradina de cel putin trei ori mai mare decat intregul Herastrau, foarte frumos ingrijita si amenajata. Ne-am plimbat cateva ore in gradina, si am pornit apoi catre Chinatown, pentru o  binemeritata pauza de masa. Tin sa mentionez ca drumul catre metrou a parut interminabil pe caldura si umiditatea de afara, eram toti molesiti si sleiti de orice putere.

In China Town am vizitat templul Buddha Tooth Relic, apoi am pornit catre Gardens by the Bay, gradinile de langa Marina Bay Sands, unde am vazut si copacii-ciuperci.

Restul serii l-am petrecut pe Bugis Street, cea mai mare strada de shopping nocturn din Singapore, si am mancat la un restaurant all you can eat unde cu 23 de dolari singaporezi se putea manca oricat de mult, si cel mai interesant…iti puteai gati singur propria masa!

Urmatoarea zi a fost dedicata insulei Sentosa. Am mers cu metroul (linia verde) de la statia Lavender pana la Outram Park, dupa care am luat linia mov o singura statie pana la Harbour Front. Am intrat in centrul comercial Vivo, de unde puteam sa alegem sa mergem cu Singapore Express (3.5 dolari singaporezi de persoana, dus intors), sau Cable Car (29 de dolari singaporezi dus intors, si o masca Angry Birds inclusa). Am ales insa Singapore Express, fiind mult mai convenabil. Am coborat la ultima statie a monorail-ului, si anume Beach Station, si ne-am indreptat catre Siloso Beach. Vremea nu era deloc buna pentru plaja, mai mult chiar batea vantul foarte tare si era putin frig. Ne-am dus asadar catre cel mai sudic punct al Asiei continentale, pe plaja Palawan.

Nu a fost o zi foarte productiva din punctul de vedere al vizitatului, insa am incercat sa vizitam fortul Siloso, dar se inchisese deja la ora 17:30. Am fost la Merlion, apoi ne-am oprit la spectacolul de lumini Songs of the Sea, care a fost chiar dragut si impresionant! (10 dolari singaporezi/persoana).

Ca si impresii finale despre Singapore, pot sa spun ca este cu adevarat un oras foarte civilizat si tehnologizat, foarte diferit de orasele europene. M-au impresionat cladirile lor grandioase, foarte mari, zgarie-norii din centrul financiar, cladirile HDB (Housing Development Board), metroul fara conductor, atmosfera agitata si mixul de rase, si este cu adevarat genul de oras in care mi-ar placea sa locuiesc. Desi nu am gustat toate preparatele lor, mancarea a fost foarte buna si exact pe gustul meu: picant si condimentat.