Revelion cu autorulota

Parca nu ne vine sa credem ca in ultimele trei luni (octombrie, noiembrie, decembrie) am mers in fiecare luna in cate o excursie cu autorulota. Fara sa ne dam seama cand sau cum, am inceput sa preferam genul acesta de vacante si adevarul e ca in momentul acesta al vietii, cu copiii mici, ni se potriveste de minune modul acesta de a calatori. Nu de putine ori ne gandim cum ar fi o vacanta lunga, de cel putin o luna, in Noua Zeelanda, sa inchiriem o autorulota si sa vedem fiecare bucatica din ambele insule. Sau in Islanda. Sau prin sudul Europei. Sau de ce nu, prin toata Romania. In tineretile noastre mai aventuroase, ne placea ca vacantele sa fie mici tururi de forta, cu mai multe locuri vazute si cu schimbat cazarile aproape zilnic. Genul acela de vacante dupa care ai nevoie de alta vacanta. Acum insa, cu micutii mici si negresit cu multe bagaje dupa noi, ne ia asa un val de anxietate numai la gandul ca ar trebui sa impachetam, despachetam si mutam de colo colo in fiecare zi. Nu am mai fi in stare si nici nu credem ca le-ar prii prea mult copiilor sa fie mereu pe fuga, mereu in schimbare. Asa ca ideea de vacanta lunga cu autorulota, in care sa avem toate lucrurile, fara sa fie nevoie sa ne mutam dintr-o parte in alta, ni se pare foarte confortabila. Si fizic dar mai ales psihic πŸ™‚ Insa pana ne incumetam noi sa conturam o vacanta lunga cu autorulota (pentru ca am vrea sa fie foarte bine pusa la punct), povestim despre Revelion.Β 

Pentru noi a fost a patra oara cand ne-am alaturat grupurilor organizate de Joy2Wander si in mod normal sunt grupuri de autorulote inchiriate doar de la Joy2Wander. Insa in excursia aceasta de Revelion au vrut atat de multi oameni sa se alature (am fost 14 autorulote), incat unii dintre ei au venit cu autorulotele personale sau chiar inchiriate de la alti parteneri Joy2Wander. In fiecare excursie cu ei avem cate un grup de Whatsapp in care sunt inclusi toti cei care participa in excursie si unde comunicam diverse detalii referitoare la excursia respectiva. Cata vreme grupul ramane activ, primim noile propuneri de excursii inainte sa fie publicate in social media. In felul acesta, clientii care au mai participat in astfel de excursii au prioritate, in caz ca le surade ideea de o noua aventura cu autorulota. Si e minunat ca procedeaza asa, deja incepem sa ne cunoastem intre noi si sa ne intalnim cu alte persoane cu care am mai calatorit cu autorulota si in alte grupuri πŸ™‚ Astfel ca dupa vacanta in Dobrogea, din noiembrie, am primit propunerea de Revelion. Vazut, rezervat, plecat. Cam asta ne-a fost reactia cand am vazut mesajul. Nu am stat deloc pe ganduri, chiar daca un Revelion in Valea Uzului ar fi insemnat frig, zapada, zi foarte scurta si… iar frig. Ne-am gandit ca ne luam hainele cele mai calduroase, costumele de schi pentru copii si multe activitati indoor pentru a umple timpul de la lasarea intunericului pana la ora lor de culcare. Cine s-ar fi gandit ca aproape de Bacau, intre 29 decembrie si 2 ianuarie vor fi si 15 grade ziua? Cine si-ar fi imaginat ca vom sta toata ziua afara, la aer si la joaca, in plina iarna? Cine ar fi crezut ca nu ne vor fi de niciun folos toate activitatile luate pentru ca amandoi copiii vor fi stat afara chiar si dupa ce avea sa se intunece? Sigur nu noi. Dar iata ca fix asa a fost: o vreme ABSURD de calduroasa pentru aceasta perioada a anului dar pentru care am fost extrem se recunoscatori!Β 

De regula excursiile acestea de grup cu cei de la Joy2Wander se organizeaza pe weekend prelungit (vineri, sambata, duminica). De data aceasta, plecarea de Revelion a fost de cinci zile si patru nopti (joi-luni), insa s-a prelungit cu o zi (noi nu am putut sta mai mult, asa ca am plecat in a cincea zi). Campingul ales a fost Camping La Cai, in Valea Uzului, aproape de Darmanesti, o locatie mai izolata si mai linistita, destul de departe de agitatie, sate, magazine, restaurante (exact ce ne doream de altfel, un loc unde sa ne auzim gandurile si unde sa stam pana aveam sa ne plictisim). Un drum destul de lung (aproximativ 300 km dus) si cam obositor (cam 4 ore si jumatate in mod normal, insa cu autorulota se mai adauga cam 20% din timp, deci peste 5 ore, depinzand de numarul de opriri), insa avand in vedere faptul ca stateam mai multe zile, nu l-am simtit asa dificil. Toata ideea vacantei a fost conturata in jurul cailor din camping. Trasee pe cai (pentru cine isi dorea sa incerce sau pentru cei care aveau deja experienta), plimbare cu sania trasa de cai (pe zapada, fireste, dar nu a fost deloc cazul :D), calarie in manej sau plimbare cu trasura trasa de cai. Insa pe langa cai, am avut si un mic plan de vizitat in zilele cat am stat acolo, pe care bineinteles, il putea urma cine isi dorea (cine nu, putea face orice altceva, inclusiv sa ramana in camping). Chiar daca suntem un grup (asta este ideea acestor plecari) nimeni nu este constrans sa faca ceva anume. Insa exista un mic program stabilit inca de la inceput pe care il putem urma, sau nu, in functie de dispozitie, de copii, de orice πŸ™‚ Bineinteles, este mult mai distractiv cand ne strangem toti si facem ceva impreuna, asa cum a fost picnicul din vie in excursia la Corcova, mesele la cherhanale cand am fost la mare sau oprirea ad-hoc in Cheile Dobrogei cand am fost in Macin.

In prima zi se stabileste o ora de intalnire pentru intregul grup, apoi se pleaca in convoi. De fiecare data cand am mers am reusit sa ajungem la timp, la ora stabilita de intalnire, si mereu a fost foarte distractiv sa mergem asa, in caravana. De data aceasta insa am avut dubii ca vom mai merge in excursie pana in ultimul moment. Ridicasem autorulota cu o zi inainte, ne pregatisem pentru plecare (incarcat masina cu haine, mancare si toate lucrurile necesare), insa pentru ca Anastasia nu se simtea prea bine ne-am decis in ultimul moment sa plecam. Am asteptat sa vedem ca starea ei era cat de cat stabila si inspre vindecare, asa ca nu am reusit sa plecam mai devreme de ora pranzului. Deci am venit singuri pe drum, mult in urma convoiului de autorulote. Ziua aceasta era destinata Salinei Targul Ocna (ultima intrare era la ora 15:00), pe care insa am ratat-o, nu am reusit sa ajungem la timp. Ne-am intalnit cu tot grupul direct la camping, seara. A doua zi era zi de stat in camping, la cai. Cine a vrut a iesit in plimbari cu caii in padure sau cu trasura trasa de cai. In a treia zi (pe 31 decembrie) am inchiriat un autobuz care ne-a dus pe toti din grup in Darmanesti, pentru a vedea Festivalul Ursului, un obicei ce a pornit chiar de aici, din Darmanesti. Ne-am plimbat prin centrul orasului si am vazut cetele de ursi cum defilau si dansau, costumati in ursi, un ritual despre care se spune ca ar aduce belsug in anul nou.Β 

Toate pozele de mai jos, de la festival, sunt facute de Horatiu Ferchiu, care a fost tare dragut sa ne permita sa le folosim in acest articol. Noua ne-a fost putin teama sa luam aparatul foto cu noi, auzisem ca este un haos general la festival si ne era foarte greu sa il luam cu noi. Cei doi copiluti putin speriati de toata zarva asta ne-au tinut bratele si mainile ocupate, astfel ca ne prea am apucat sa documentam festivalul.

Dupa festival ne-am intors in camping pentru a ne pregati de petrecerea de Revelion. Nu am avut nicio speranta ca vom prinde miezul noptii (in ultimii ani am facut eforturi supraomenesti sa rezistam cinci minute dupa ora 12), asa ca am stabilit cu toti parintii din grup sa facem un revelion al copiilor, la ora 9. Chiar si asa, pentru copiii nostri era prea tarziu, dormeau deja la ora 9, asa ca am sarbatorit acest revelion al copiilor noi singuri, ca si cum am fi iesit in oras. Si a fost minunat πŸ™‚ Am stat afara, am povestit, ne-am uitat la stele, chiar minunat. Nici nu speram sa avem o seara β€œlibera” la distractie, ne asteptam sa cadem si noi lati dupa ce aveam sa culcam copiii. Gazdele campingului ne-au ajutat cu masa de Revelion, berbecut la protap si pastrav la gratar (restul mancarurilor si bauturilor au fost puse la comun, fiecare cu ce a venit de acasa). Nu am exagerat insa cu petrecutul, pentru ca stiam ca a doua zi micutii ni se vor trezi la cel mult ora lor normala de trezire (7 sau mai devreme), asa ca nu ne-am incumetat sa stam pana tarziu. Si chiar asa a fost, la prima ora erau in picioare πŸ™‚Β 

A doua zi a fost din nou zi de relaxare. De dimineata am mers in plimbare pana la barajul din Darmanesti, apoi ne-am intors la pranz si… am stat πŸ™‚ Una dintre toate aceste zile a fost zi de leneveala completa, chiar si cu dormit la pranz langa copii. Spre surprinderea noastra, amandoi au dormit extrem de bine zilele acestea, cel mai probabil datorita faptului ca stateau atat de multe ore afara. Iar in ultima zi, cea planificata pentru intoarcerea acasa, ne-am mobilizat sa plecam devreme, la ora 10, astfel incat sa prindem mare parte din drum la somnul copiilor. Am incercat sa vedem doua palate din imprejurimi (Palatul Stirbei din Darmanesti si Palatul Ghica), insa fiind 2 ianuarie nu am reusit sa vedem niciunul. De fapt, pentru a ajunge la Palatul Stirbei din Darmanesti trebuia sa mergem trei kilometri pe un drum neasfaltat si destul de stramt si ne-a fost putin teama cu autorulota. Palatul Ghica din Dofteana era inchis (era totusi un portar care ne-ar fi lasat sa il vedem doar daca eram un grup mai mare). Iar de Palatul Ghica din Comanesti… nu am stiut πŸ™‚ Acesta era singurul al carei curte putea fi vizitata (interiorul era inchis, din cauza sarbatorilor).Β 

default
Palatul Ghica din Dofteana

Ne-a prins tare bine aceasta iesire. Si pentru ca am stat foarte mult afara, si pentru ca am avut ocazia sa mai petrecem timp cu prietenii nostri, si pentru ca au fost extrem de deconectante aceste zile (30% mai putin timp petrecut pe telefon in aceste zile, o mare realizare pentru mine). Si chiar daca initial ne gandeam ca o autorulota ar fi o cheltuiala nejustificata pentru familia noastra, vazand ca mergem luna de luna in ultima perioada, incepem sa ne gandim serios la varianta de a ne cumpara o autorulota. Sau poate chiar o rulota pe care sa o atasam masinii noastre (pentru a avea mai multa flexibilitate dupa campare). De cateva saptamani ne tot tenteaza acest gand, insa il vom analiza mai in detaliu in perioada ce urmeaza. In felul acesta poate chiar reusim intr-un fel sau altul sa ne ducem la bun sfarsit planul de a calatori prin sudul Europei cu rulota/autorulota πŸ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s