Dubai cu doi copii mici

Cine ar fi zis ca Dubai, locul acela cu zgarie nori, hoteluri scumpe, petreceri, masini care mai de care, sky baruri si restaurante fandosite ar putea fi… baby friendly? Cu siguranta nu noi. De fapt, ca sa notam parerea noastra, de parinti de doi copii (bebelus de sase luni si toddler de 3 ani si 7 luni), Dubai nu e chiar baby friendly (nu as putea spune ca e neaparat un Paradis bebelusesc), insa este extrem, extrem, extrem de kid/toddler friendly. Nu cred ca am vazut vreodata un alt oras care sa ofere atatea oportunitati de activitati si distractie pentru copiii mai maricei un pic (as zice eu ca pentru cei de peste trei ani devine cu adevarat interesant si ofertant, pentru cei mici parca totusi este un pic cam… prea mult, prea stimulant, prea agitant tot ce se intampla in Dubai). Insa dupa a doua vacanta petrecuta in Dubai, putem spune cat se poate de sincer ca este o destinatie perfecta pentru familii. Si asta pentru ca are de toate pentru fiecare. Caldura pentru toata lumea, hoteluri frumoase, restaurante, mancare buna, plaje si piscine minunate pentru parinti (desi unele sunt adults-only), locuri de joaca, parcuri acvatice, parcuri tematice pentru copii. Iar in contextul pandemic, o destinatie sigura cu atat de multe reguli si teste pentru a intra in Emirate, ceea ce pentru o familie cu copii conteaza, in ciuda stresului de a completa formulare si a se testa PCR de cel putin doua ori (la momentul in care am fost noi, pentru ca probabil de atunci pana la publicarea articolului s-au mai facut modificari din nou). Si pentru ca am scris deja un articol cu si despre detaliile logistice ale acestei vacante, in acest articol vom povesti despre aspectele de “parinteala” ale excursiei noastre (articol luuuung si tare plictisitor pentru cei care nu au copii, asta asa, ca scurt disclaimer :D).

Bagaje

Avand experienta excursiei in Malta, cand am cam lasat totul pe ultima suta de metri, de data aceasta am preferat sa ma apuc de bagaje cu o saptamana inainte. Am verificat constant prognoza (pentru ca stiam ca in ianuarie nu e chiar vreme de plaja) si intr-adevar, de la un maxim de 27 de grade in decembrie (la ora pranzului) s-a ajuns la maxim 22-23 in saptamana in care aveam sa fim acolo. Tot bine, tot cald, dar mai rece decat speram. Insa pentru ca in Malta am facut greseala de a lua un geamantan intreg de haine pentru copii (din care au folosit nici un sfert), mi-am impus ca acum sa fiu mult mai rationala si sa aleg haine mai putine si mai practice. Pentru Alexei am pus seturi de muselina (ii mai veneau doar doua, se pare ca a avut un salt de crestere in ultima perioada), seturi de lana cu matase (acelea subtirele, pe care de regula le folosesc ca prin strat iarna), o jacheta pentru seara (cand avea sa fie mai rece, inspre 17 grade), doua palarii de soare si un set de in. Pentru Anastasia a fost mai complicat un pic pentru ca nu aveam absolut nimic de imbracat pentru ea de vara (in mijloc de iarna). Asa ca a fost nevoie de putin shopping semi-isteric, pe ultima suta de metri, cand foarte putine magazine online mai puteam trimite de pe o zi pe alta comenzile. In principiu am ales mai mult seturi de lana cu matase sau lana merinos simpla, vreo doua rochite, doua salopete ramase de cand era Alexei mic, o palarie de soare si cateva accesorii de pus pe cap. Stiam ca va sta destul de mult in sistem asa ca am incercat sa aleg haine comode atat pentru ea, cat si pentru noi, nu avea rost sa ne chinuim reciproc 🙂 Nu am mai luat pijamale pentru fiecare zi (cum am facut in Malta) iar pentru Anastasia am luat scutece pentru fiecare zi acolo (am calculat 3-4 pe zi) si un scutec refolosibil, sa fie la nevoie, ca sa nu mai cumparam scutece de acolo. Am pus in bagajele lor si jucarii si carti si diverse activitati pentru Alexei (pentru cand aveam sa ne oprim la restaurant). Bagajele noastre, ale parintilor, au fost cat mai practice, lucru obisnuit pentru Andrei, un pic mai greu de acceptat pentru mine :)) 

In orice caz, in final ne-am incadrat in trei bagaje la cala (planul initial era sa luam doar doua, unul mare si unul mediu, insa am adaugat si unul mic), provocarea fiind si de data aceasta, bagajul de mana. Spun “provocarea” pentru ca in Malta cel mai dificil ni s-a parut faptul ca am avut atat de multe lucruri cu noi la bagajul de mana, am fost lenti si ne-am tot incurcat cu toate lucrurile pe care le caram amandoi (pe langa copii). Dinpacate insa nu am reusit sa reducem mai mult de un ghiozdan, pe care insa am fi vrut sa il inlocuim cu cel de-al doilea carucior (nu am facut asta pentru ca ne-am gandit ca ar fi complet inutil, la cum refuza micuta noastra sa stea in carucior, chiar si acum cand am trecut la partea sport). Asa ca in final am avut ghiozdanul foto al lui Andrei, un carucior, o geanta de scutece si activitati pentru copii (sacul de la carucior, burdusit cu de toate pentru copii, de arata a troler mai degraba decat geanta de scutece) si sistemul de purtare. In geanta de scutece am avut… fireste, scutece :D, aleza portabila, hainute de schimb, o sticla si cani de apa pentru copii, gustari pentru Alexei si borcanase de mancare pentru Anastasia, o suzeta si jucarele pentru avion pentru amandoi. Si dezinfectant, mult dezinfectant ca sa putem sterge totul in jur in avion, ca doi parinti panicati ce suntem 🙂 

Zborul

Stiam cu siguranta ca va fi un zbor greu. Nici nu avea cum sa fie altfel, cu doi copii mici, pe un zbor de 4ore si jumatate dus (a durat mult mai putin acest zbor decat ne asteptam), 5 ore intors, intr-un avion mic, cu un singur culoar, unde abia aveam loc sa ne ridicam sa ne plimbam cu cei mici. Realizam ca solutia pentru a calatori mai confortabil cu doi copii mici este sa alegem doar zboruri de linie si nu companii low cost, insa uneori nu este posibil sa facem lucrul acesta, mai ales in acest caz, cu zbor charter. In plus, principalul criteriu dupa care alegem acum zborurile este orarul de zbor, ca sa fie cat mai bine pentru cei mici (cate variabile sunt acum de luat in calcul, inainte de copii nu ne-am fi gandit niciodata ca un zbor trebuie sa fie “confortabil”, ci practic si eventual ieftin, ca sa putem face cat mai multe plecari). Aveam niste emotii colosale cand ma gandeam cum o voi adormi eu pe Anastasia pe timpul zborului (ea care de ceva vreme nu adoarme la san, ci plimbata in sistem pe timpul zilei, eventual cu white noise pentru ca la orice mic zgomot sau miscare se activeaza imediat). Si nici cu Alexei nu imi imaginam un scenariu foarte optimist, avand in vedere ca in si in zborul de 2 ore si jumatate spre Malta s-a plictisit spre final (desi am avut cu noi o gramada de jocuri si carti). 

Zborul de dus a fost un charter Blue Air, la ora 7 dimineata. Ne-am gandit noi ca o sa fie dificil sa ii trezim pe cei mici la ora 4 dimineata, dar am sperat ca fiind obositi, vor adormi destul de usor pe zbor. In realitate insa, a fost cumplit si pentru noi sa ne trezim la 3, cu o ora inainte de plecarea spre aeroport, pentru a urca bagajele in masina si a pregati totul pentru plecare. Aveam scutece, hainute, totul pentru copii pregatit in sufragerie ca sa fim foarte rapizi, iar pe copii i-am trezit chiar in ultimul moment, cand eram complet gata de plecare. Am lasat masina la aeroport, in parcarea long term, asa cum am facut si atunci cand am plecat in Malta. 

Am avut un noroc fantastic ca zborul de dus sa fie foarte gol (doar 60 de pasageri in tot avionul) iar avionul unul complet nou. Nu s-a aplicat teoria noastra cu oboseala si adormitul rapid la niciunul dintre copii, insa la Alexei a fost infinit mai simplu. Da, a adormit greu, dupa doua ore de la decolare, insa a stat linistit, cu o carte noua in brate, s-a jucat prin avion (maxima distractie cu masuta si cu window blind-ul) si in final a adormit in bratele lui Andrei pana aproape de aterizare. Ii luasem si cantecele, si o poveste audio pe care intentionam sa i le punem la casti (am luat castile mari ale lui Andrei, ca da nu folosim si eventual pierdem castile mici de la telefon, care oricum sunt incomode pentru un copil mici), insa nu a fost nevoie de ele pana la urma.

La Anastasia insa, lucrurile au fost destul de complicate. La inceputul zborului a fost destul de agitata, ii era foarte cald (era cumplit de cald in avion iar ea avea doua straturi de lana, chiar trei la picioare pentru ca cel de-al doilea strat erau dublatii Manymonths), se arcuia, plangea, nu reuseam deloc sa o linistesc. Pentru ca avionul era gol am reusit sa o plimb insa de adormit, a fost cumplit de greu. Era deja extrem de obosita si stimulata si nu reusea sa adoarma (am reusit doar in sistem, bataindu-ma obsesiv pe culoar). A dormit putin peste o ora (cat un nap normal din timpul zilei) insa restul zborului a fost mai usor (ramasese o singura ora). Practic am avut doua ore grele, o ora si un pic de somn si inca o ora destul de buna pana la finalul zborului. Am avut jucarele, apa, carticele fosnitoare, dar cel mai mult a fost interesata de avion, de ce vedea afara, de ambalajele de la Organix (hahaha) si de cantecelele si schimonoselile mele 🙂 Nu imi dau seama exact care a fost motivul pentru care a fost atat de suparata pe zbor, dar sigur a fost un cumul de factori: am trezit-o devreme, a fost suprastimulata, aerul in avion era foarte uscat si ii era greu sa respire, sper sa nu fi avut si ceva disconfort la burtica (pe parcursul zborului a avut doua scaune, ceea ce nu se intampla de obicei insa de la inceperea diversificarii nu mai exista un program previzibil, asa cum era inainte).

Zborul de intors. Zborul de intors. Zborul de intors. Zborul de intors. Nu, nu este o greseala. Atat a fost de capiant zborul de intors. Imi inchipuiam ca va fi un zbor greu, dar am uitat cat de greu este un zbor de noapte cu un bebe care nu mai e chiar asa de mic. Si care nu mai adoarme imediat cum e pus la san, imediat cum aude zgomot de motoare de avion sau imediat cum il asez in sistem. Da, am uitat ca si la Alexei am avut zboruri grele in perioada 6-10 luni de viata si tare mi-am dorit ca la al doilea copilas lucrurile sa fie mai simple. Dar nu au fost :))) Da, noi am fost cei care au innebunit intregul avion pentru mai bine de o ora cu plansetul Anastasiei, pe care efectiv nu am reusit sa o linistesc. Si daca in mod normal as fi gasit resurse sa gasesc o solutie, acum cand simteam toti ochii (dati peste cap) atintiti spre noi, voiam doar sa intram in pamant. Greseala a fost ca am urcat primii in avion, sperand ca lucrurile vor merge la fel ca dus, cand am zburat cu charterul Blue Air aproape gol iar imbarcarea a durat extrem de putin. Ei bine nu, zborul Wizzair de intoarcere a fost aproape plin, motiv pentru care imbarcarea a durat o vesnicie. Si apoi si o intarziere de 30 de minute. Timp in care Anastasia a fost extrem de stimulata si agitata iar mie mi-a fost imposibil sa o calmez. In aeronava era prea cald, prea rece, am incercat tot ce ne-a trecut prin cap sa o linistim insa timp de exact o ora a plans incontinuu. Lectie de invatat, sa nu mai alegem zboruri seara, pentru ca sunt o loterie. Da, putem avea noroc sa adoarma la ora normala de somn si sa fie intregul zbor minunat, sau… putem avea “norocul” sa nu reuseasca sa adoarma si sa fie totul un dezastru. Acest zbor de intoarcere din Dubai a fost un dezastru, cel putin in prima ora si un pic. In final am reusit sa o adorm la san (pentru ca pana atunci nu doar ca il refuza dar ma impingea si lovea si plangea ori de cate ori incercam doar sa o asez la san), cu white noise de pe telefon.

Hotelul

Am fi preferat sa alegem un hotel de tip resort (cum am ales data trecuta cand am fost in Dubai), cu camera tip apartament, pe plaja si cu doua mese din zi incluse (nici nu voiam multe :D). Din pacate insa nu am realizat ca preturile hotelurilor in Dubai au explodat in ultima vreme (in principal din cauza Expo 2020), asa ca ce ne doream noi eram muuuult peste bugetul nostru. In final am ales un hotel in centru si am renuntat la ideea de a avea a doua masa pe zi inclusa (doar micul dejun l-am avut). Am stat la hotel Voco, un hotel de cinci stele, caruia nu avem ce sa ii reprosam. Camera era mare (apartament cu un dormitor, sufragerie si chicineta) iar micul dejun extrem de bun si variat. Ce nu ne-a placut a fost faptul ca nu am avut niciun fel de priveliste (geamurile dadeau fix in cladirea de alaturi (o cladire de apartamente) si curatenia. Dar pentru ca observam acelasi pattern la mai multe dintre hotelurile in care am stat in ultima vreme, ajungem sa credem ca poate avem noi pretentii prea nerealiste cand vine vorba de curatenie. Sau poate ca am devenit mult mai stresati de acest aspect de cand avem copii. In orice caz, cum Anastasia inca nu umbla de-a busilea, a fost totul in regula. In rest, hotelul are si diverse facilitati (o piscina exterioara draguta, zona de spa, valet parking, un bar cu priveliste minunata la etajul 49, mai multe restaurante etc) si este foarte aproape de centru (faceam 10 minute cu masina pana la Dubai Mall, zona cu turnul Burj Khalifa). 

Si pentru ca in articolul acesta descriem in mare parte aspectele bebelusesti ale excursiei noastre, vom sublinia faptul ca a fost mana cereasca sa avem valet parking la hotel :))) Da, pentru micuta noastra masina (un Peugeot 208), probabil cea mai ieftina masina din parcarea hotelului, dar ne-a usurat mult viata pe parcursul acestor zile de vacanta. Altfel zi de zi ar fi trebuit sa caram toate bagajele de la masina la hotel si invers, sa cautam loc de parcare, sa mergem de la parcare la hotel (in zona aceasta am observat ca parcarile cladirilor sunt cladiri separate, in spatele hotelurilor, probabil pentru a putea face mai multe etaje de parcare). Insa in fiecare dimineata asteptam masina in fata hotelului (de fapt in spatele lui, unde era zona de valet parking), ne lua o viata si jumatate sa incarcam masina de bagaje (#travelingwithkids) iar seara o lasam in acelasi loc si ne era parcata de valet. Practic am scapat de o grija zilnica si a fost absolut minunat. 

Nu este un hotel neaparat baby friendly (unele dintre facilitati cum ar fi acel bar cu priveliste de la etajul 49 nu permiteau accesul copiilor) dar credem noi ca a fost un compromis bun pentru bugetul pe care il aveam si pentru locatia centrala (care chiar ne-a ajutat avand in vedere ca avem o micuta care nu se impaca deloc cu mersul in scoica). Data viitoare insa vom tine mortis sa alegem un hotel pe plaja, ne-ar fi fost mai usor cu cei mici si am fi eliminat o parte din stresul drumurilor cu masina in zilele in care am vrut sa stam doar la plaja. 

Masina de inchiriat

Stiind cat de “sensibila” e situatia cu Anastasia si drumurile cu masina, am luat serios in calcul varianta de a nu inchiria masina in Dubai si de a ne descurca cu transportul in comun (avand in vedere ca stateam in downtown). Si desi metroul este o optiune foarte buna, noua ni s-a parut putin complicat sa mergem zi de zi cu toate bagajele dupa noi, mai ales ca cel mai adesea plecam si ne intoarceam la hotel fix in orele de varf (dimineata pe la 10 plecam iar seara ne intorceam la 5-6). Da, si strazile sunt aglomerate la acele ore insa ne-am gandit ca si metroul avea sa fie aglomerat cu oamenii care merg la birouri. Si in contextul acesta pandemic am preferat sa fim mai feriti, atat noi adultii vaccinati, dar mai ales copiii. Pana la urma insa am decis ca este imposibil sa nu inchiriem masina, din doua motive principale. Primul… contextul actual cu pandemia, sa nu ne expunem transportului public unde am fi fost mereu inconjurati de multi oameni. Si apoi faptul ca nu puteam ajunge oriunde cu transportul public. Cred ca unul dintre lucrurile care nu imi plac la acest oras este faptul ca esti oarecum dependent de masina (ca turist cel putin, nu stiu cum e pentru localnici) si ca distantele sunt atat de mari intre atractii incat nu poti sa mergi in plimbare (la un somn in carucior al copiilor spre exemplu). Asa ca da, in final am inchiriat masina, dar chiar si asa a fost o provocare sa putem face asta. Pentru ca… nu prea se mai gasesc masini de inchiriat in ultima vreme. Spre exemplu, Avis-ul din aeroport nu avea nicio masina disponibila pentru inchiriat si multe alte companii de rental erau in aceeasi situatie. Si asta pentru ca din cauza Expo 2020 sunt foarte multi oameni in Dubai (nu doar turisti cat si expozanti care inchiriaza pe termen foarte lung iar companiile de inchirieri raman pur si simplu fara masini). Noi am avut noroc sa gasim un alt Avis in centru, aproape de hotelul nostru (la 1,5 km de hotel) unde am gasit o masina. Cand spun noi ma refer la Andrei, bineinteles, el e cel care se ocupa intotdeauna de cautat masini de inchiriat. Am inchiriat aproape cea mai mica clasa de masina pentru ca ne-am gandit ca nu avem nevoie de o masina mare (am avut transferul inclus si organizat de cei de la Cocktail Holidays deci drumurile de la si catre aeroport, cu bagaje, au fost asigurate, nu aveam nevoie de o masina suficient de mare cat sa ne intre multele bagaje in portbagaj). Si ne-am descurcat onorabil cu aceasta masina, ba chiar am avut loc intre micuti in spate (intre scoica si scaun).

Chiar nu intelegem ce se intampla cu drumurile cu masina si nu stim cum sa facem sa le facem mai… linistite. Din secunda in care o asezam pe Anastasia in scoica si mai ales cand ii legam centurile, incepe plansul. De multe ori reusesc sa o linistesc distrand-o cu diverse jucarioare (am un saculet mic pe care il tin la indemana si scot rand pe rand cate o jucarie) sau cu cantece de copii (playlist salvat pe Spotifiy) si maimutarelile mele, insa sunt si situatii in care nimic nu merge. Si singurul moment in care se opreste din plans este atunci cand oprim masina si o iau in brate din scoica. Toata zambitoare, fericita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu avem absolut nicio solutie pentru problema aceasta cu statul in scoica si nu, nu, nu, nu e de la faptul ca nu am obisnuit-o in masina. Ba dimpotriva, am mers chiar des cu masina, am incercat diferite variante, cu mine in fata, cu mine in spate, la ora somnului, imediat dupa trezire, hranita, dormita, orice. Nimic nu functioneaza si deja devine ingrijorator 🙂 As vrea sa imi pun sperantele in scaunul de masina in care o vom pune curand (mai inalt si din care poate sa vada afara mai bine) dar tare mi-e teama ca imi fac sperante desarte.

Scaune copii

Data trecuta cand am fost in Dubai am avut o experienta destul de neplacuta cu scaunul auto rezervat pentru Alexei (care avea sase luni). In primul rand compania de rental nu avea scoici (desi specificasem ca avem nevoie de scoica, nu scaun de copii mai mari) si ne-au adus un scaun front facing (pentru copii peste 4 ani, complet vertical), fara prindere in isofix, extrem dar extrem de murdar, un brand de care nu auzisem niciodata. Cand le-am cerut un alt scaun ni s-a spus ca nu au si ca… in Dubai e ok sa mergem cu bebelusul in brate pe bancheta din spate. Am innebunit. Din fericire, am imprumutat o scoica si am rezolvat, insa stiind ca se intampla astfel de lucruri am preferat sa venim pregatiti de data aceasta. Nu a fost ideala optiunea de a veni noi cu scaunele dupa noi, dar nu am gasit o varianta mai buna. Pentru Anastasia am luat o scoica mai veche (mai de “sacrificiu”) iar pentru Alexei am avut scaunul pliabil Hifold de la Mifold (nu e cel mai grozav scaun dar e destul de practic, un compromis cat de cat ok pentru plecarile in vacanta). Scoica am luat-o ca bagaj de cala (gratuit pe langa carucior, atat de Blue Air cat si la Wizz) iar scaunul lui Alexei l-am bagat in bagajul cel mare de cala (ocupa destul de mult, cam o treime din bagaj).

Totusi, pentru persoanele pentru care varianta aceasta nu e fezabila (este extrem de incomod, intr-adevar, ne-a chinuit un pic acest carat de scaune) am aflat dupa vacanta in Dubai ca exista o aplicatie (oamenii astia au aplicatii pentru ORICE, era culmea sa nu aiba si pentru asta) numita Careem Kids care ofera masini cu isofix, cu scaunele auto Cybex Sirona (pentru varsta de 0-4 ani). Ceea ce e cam grozav. Practic un fel de Uber/Bolt dar destinat fix categoriei de parinti cu copii mici. Chiar si acum, stiind de aceasta optiune, cred ca tot am fi preferat sa avem masina noastra cu scaunele noastre, ca sa nu fim nevoiti sa asteptam prin cine stie ce locatie dupa masinile Careem sau sa nu existe disponibilitate la ora/locatia pe care o preferam. Daaar… e bine de stiut ca exista si optiunea aceasta.

Fusul orar si somnul copiilor

Dubai este cu doua ore inaintea Romaniei (ora 8 in Romania este ora 10 in Dubai), ceea ce pe noi ne-a avantajat destul de mult in aceasta vacanta. In mod normal, copiii se culca seara la ora 19:30 (Anastasia) respectiv 20:30-21:00 (Alexei) si se trezesc unul pe altul la 07:00. Deci seara ne culcam mai tarziu (aveam mai mult timp sa stam in oras) iar dimineata ne trezeam mai tarziu (nu mai eram in picioare la prima ora). Am incercat sa nu ii adaptam fusului orar tocmai ca sa profitam de acest mic avantaj. In plus, aproape in toate zilele (exceptand doua zile), Alexei nu a dormit la pranz, era prea incantat de tot ce se intampla in jurul lui. Asa ca seara se culca la aceeasi ora cu Anastasia, ceea ce iar ne-a usurat un pic “munca” de adormit copiii de noapte. La Anastasia insa, a fost un pic mai complicat pentru ca desi nu am vrut deloc sa se adapteze noului fus orar, a cam facut-o singura singurica. La ora 18:00 era deja extrem, dar extrem de obosita si oricat am fi tras de timp sa adoarma un pic mai tarziu, nu am reusit intotdeauna. Cu somnurile ei de peste zi ne-am descurcat onorabil as zice. Deseori faceam primul somn in camera de hotel, dupa micul dejun. Timp in care pregateam bagajul pentru plecat (scutece, jucarii, mancare, apa, bagaj de plaja, haine mai groase pentru seara, creme de plaja, cam tot ce caram zilnic dupa noi). Daca dormea la Andrei in sistem, dormea chiar si o ora si jumatate, daca dormea la mine, maxim o ora. Am incercat si varianta de a pleca inainte de somnul ei, ca sa adoarma in masina, insa era varianta cea mai complicata logistic. Era pe fuga la micul dejun, eram pe fuga cu bagajele, era haos cu plansete si stres in masina, asa ca am renuntat rapid la optiunea aceasta (copilul nostru nu sta in scoica si cu asta basta, nici vorba de dormit la drum pe autostrada, chiar si daca ar fi fost sa fie lung). Apoi somnurile de peste zi le facea in sistem, in timp ce ne plimbam pe afara (sau la plaja la fel, in sistem). Pentru noi sistemul este o adevarata salvare, e modul perfect de a o adormi si de a ne continua plimbarile. Bineinteles, am prefera sa adoarma in carucior, dar nu se intampla asta. Si probabil nici nu am fi vrut neaparat, pentru ca aveam un singur carucior cu noi iar Alexei devine destul de gelos cand o vede in caruciorul lui (nu am vrut sa luam doua carucioare pentru ca ne-am gandit ca le-am fi carat degeaba si da, asa ar fi fost). Anastasia are acum (la 6 luni si un pic) trei somnuri pe zi: somnul de dimineata care in general este mai lung (o ora – o ora si jumatate), somnul de pranz si inca un somn dupa amiaza. Aceste doua somnuri nu au o durata fixa, nu am vazut niciun pattern. Dar al doilea somn negresit dureaza cel putin 35 de minute (daca reuseste sa prinda inca un ciclu de somn, ajunge la o ora si un pic dar asta nu se intampla mereu). Ultimul somn este de doar 35 minute, niciodata mai mult, si incerc sa facem in asa fel incat trezirea sa nu fie prea aproape de ora de culcare (nu ma stresez cu asta, dar incerc sa tin cont, ca sa nu decalez ora de somn seara, singura cu care sunt extrem de stricta si nu o depasesc aproape niciodata). Perioadele de veghe la Anastasia sunt de 2 ore, poate 2 ore si jumatate. Tot ce este peste aceasta durata duce la suprastimulare si ne e cumplit de greu sa o adormim. Oricum, dupa doua ore si un pic de stat treaza, da deja semne de oboseala (mai nou se freaca la ochi cu manutele) asa ca intervenim imediat cum o vedem mai moale. Daca reusim sa fim atenti la semnalele ei si sa actionam imediat, adoarme in sistem imediat cum o asezam (5 minute). Daca nu reusim (pentru ca suntem spre exemplu in masina si nu am ajuns inca la destinatie), dureaza mai mult si e cu mai multa vanzoleala. Si atunci folosim white noise combinat cu cantatul nostru (“Nani, nani puisor works like magic pentru noi :D). Pe timpul zilei doarme un total de 2 ore (in zilele mai putin bune) si 3,5 ore (in zilele fabulos de bune). Nu ni s-a parut complicat sa gestionam somnul Anastasiei, mai ales ca acum este destul de previzibil cand si cum doarme. Dar a fost nevoie de putina atentie. Folosim aplicatia Huckleberry in care notez absolut fiecare somn (la inceput, cand am nascut, eram impotriva acestei aplicatii dar chiar ne ajuta enorm) si asa putem sa ne dam seama in cat timp urmeaza urmatorul somn de zi.

Mancarea copiilor

Din fericire, Alexei mananca acum ce mancam si noi. Viata cu un toddler de 3 ani si 7 luni este tare usoara la capitolul mancare si somn, marile provocari ale bebeluselii 🙂 Avem grija sa nu ii dam mancaruri prea sarate sau prea dulci, insa in mare nu prea mai avem probleme sau griji legate de mancare cu el. Da, evitam tot ce e prea condimentat, prajit sau mancaruri prea complicate, dar in general este cam imposibil sa nu gasim ceva de mancat pentru el la orice restaurant. Mananca singur, isi alege singur ce vrea, dupa cum spuneam… este o viata tare linistita la capitolul acesta 🙂 Cu Anastasia insa… suntem la polul opus momentan. Incepusem diversificarea cu doua saptamani inainte de a pleca in Dubai si abia ce introdusesem cateva legume in meniul ei. Asa ca a fost destul de stresanta organizarea meselor. Am luat cinci borcanase de mancare de bebelusi de la DM (potrivite varstei ei) insa au fost un adevarat fiasco. Cel cu legume nu i-a placut deloc si efectiv nu a mancat mai nimic din el, cel de fructe i-a placut insa dupa primele doua lingurite i-au aparut niste pete rosii in jurul ochilor, o reactie alergica minora la unul dintre fructele incluse in combinatia din borcanas (banana, coacaze si para). Din acel moment am renuntat sa ii mai dam orice fel de borcanas si am decis sa ii gatim in camera, ca sa profitam de chicineta pe care o aveam in camera. Am luat cateva legume insa la supermarketul din preajma hotelului nu gaseam o varietate prea mare (am luat cartof dulce, zucchini si morcov) pe care le-am folosit in doua zile. In rest, am preferat sa ii dau doar san, ca sa nu fac teste si experimente fiind in deplasare. Nu am vrut neaparat sa procedam asa, ba chiar m-am stresat destul de rau ca am pus on hold planul diversificarii, dar pentru ca eram inca foarte la inceput am zis ca nu este un capat de tara sa nu ii dam mancare solida cateva zile.

Asigurare medicala

De fiecare data cand plecam in calatorii, ne facem asigurari medicale. Avem un contact de la Groupama si intotdeauna cand plecam dam un simplu mail prin care cerem asigurare pentru toti patru (de cativa ani buni facem asa). Acum insa, cei de la Cocktail Holidays care s-au ocupat de toate detaliile logistice ale acestei vacante ne-au facut si asigurare medicala, si asigurare covid (in caz ca am fi avut teste pozitive inainte de plecare, primeam inapoi toti banii platiti pe vacanta). A costat mai mult aceasta asigurare dar in conditiile actuale, am zis ca este mai bine asa decat sa riscam sa pierdem toata suma platita pe vacanta. De altfel incercam sa fim foarte atenti de acum, nici cand plecam pe cont propriu nu mai alegem cazari cu plata completa inainte (non refundable) iar zborurile incercam (acolo unde se poate) sa optam pentru variante care ne permit anulare sau modificare de zbor. Suntem patiti din pacate si acum suflam si in iaurt 🙂

Carucior

Am avut tentativa de a lua ambele carucioare Yoyo, in ideea ca poate vor sta amandoi la plimbare in ele, insa am facut bine ca nu le-am luat. Usor, usor incepe si Anastasia sa accepte sa stea in carucior (sa STEA, nicidecum sa doarma), mai ales daca suntem in miscare si tot la fel de usor incepe si Alexei sa prefere sa mearga pe jos, sa alerge, sa fie tot mai activ. Asa ca au impartit frateste de aceasta data caruciorul. Pentru calatorii (si mai ales pentru destinatii ca Dubai, cu promenade si trotuare impecabile) caruciorul acesta este absolut grozav. Mic, compact, il luam in cabina avionului cu noi (de cand avem carucior Yoyo, din 2019, nu am avut niciodata probleme cu luatul in avion, toate companiile l-au acceptat in cabina, fara exceptie, fie ele low cost sau de linie), il desfacem usor, il strangem la fel de usor. De data aceasta am luat cu noi si sacul de la carucior (un sac mare si spatios pe care l-am folosit ca “geanta de scutece” in aeroport), unde am pus absolut tot ce era legat de copii, ca sa nu mai avem surpriza neplacuta de a pierde ceva, cum am patit in Malta: scutece, aleza portabila, servetele umede, sticla de apa pentru Alexei, canuta de apa pentru Anastasia, saculet mic de jocuri si activitati pentru fiecare dintre ei (pentru restaurante in mod special), hainute de schimb si gustari pentru Alexei (fructe de la micul dejun de la hotel). Trebuia sa luam si umbreluta caruciorului cu noi, care chiar ne-ar fi fost de folos, dar am uitat-o acasa. Pentru Anastasia am avut sisteme de purtare (trei la numar, ca sa am motiv sa ma plang ca am luat prea multe bagaje). Am avut o Manduca XT (cu care suntem si eu si Andrei foarte obisnuiti), insa pentru ca aceasta este cam voluminoasa am preferat sa am si un sistem mai subtirel pe care sa il pot pune usor in geanta sau in carucior. Nu m-am putut hotari asa ca am luat si un Marsupi Breeze cu mine (pe care nu l-am folosit deloc) si un sistem Duo Studio Romeo cu care ma impac foarte bine pentru ca e usor de folosit (sunt doua bucati de material pe care deseori le-am folosit si ca paturici pentru copii).

Despre alaptat in Dubai

Nu stiu cum este in alte emirate din UAE, insa in Dubai nu am simtit nici acum, nici data trecuta, constrangeri prea mari. Da, este o tara araba si consideram amandoi ca nu trebuie sa fim ostentativi (nici cu imbracamintea, nici cu alaptatul sau orice alt aspect care ar putea fi catalogat drept “prea occidental”). Cum Anastasia e alaptata la cerere, au fost deseori situatii cand trebuia sa o alaptez in public. Insa am incercat sa fiu cat mai discreta (mai mult decat o fac in Romania), sa aleg un loc mai retras, sa o alaptez in sistem sau sa ma acopar cu o muselina subtire. Nu stiu daca era musai sa fac asta, dar mi s-a parut ca este corect sa procedez asa. Exista peste tot spatii destinate mamelor cu bebelusi, cu camere de alaptat (mai ales in malluri, sunt multe si arata foarte frumos si ingrijit), insa nu le-am folosit niciodata. Din fericire, la varsta aceasta nu mai sta nici Anastasia atat de mult la san, o alaptare dureaza muuult mai putin si spre deosebire de fratiorul care ar fi stat incontinuu la san, ea foloseste sanul doar ca hrana. Spre exemplu atunci cand are o durere (cum ar fi cea de dinti), un disconfort sau cand se loveste, alinarea ei nu e la san. Trebuie doar sa o tin in brate, sa ii vorbesc, sa o mangai, sa o iubiresc. Pentru ea, sanul pare mai mult… functional. Lucru care pe de o parte ma bucura (pentru ca nu e la fel de dependenta de san cum era Alexei) dar pe de alta parte… ma intristeaza 🙂 Mi se parea magica puterea alaptatului la Alexei, orice problema avea o solutie, pe cand acum se intampla uneori sa nu stiu ce sa fac ca sa o linistesc 🙂

Vremea

Cand am decis sa mergem in Dubai, am facut-o pentru vreme. Voiam sa mergem cu copiii undeva unde avea sa fie suficient de cald cat sa nu fie nevoie sa ii imbracam/dezbracam la fiecare iesire din hotel/restaurant/mall (la noi in familie se dezlantuie cele mai dificile momente cand e vorba de imbracat si dezbracat pe timpul iernii, deci a cam devenit o corvoada de care visam sa scapam :D). Dar nici teribil de cald ca sa nu stam cu grija ca ar face vreo insolatie sau ca si-ar arde pielea (stiu, nici nu avem multe doleante). Si vremea din Dubai se anunta ideala. In decembrie fusesera 26-27 de grade insa chiar cu o saptamana inainte sa ajungem noi au fost cateva zile cu… furtuni. Furtuni puternice care au dus la inundatii chiar (se pare ca ar fi fost de la asa numitul proces de cloud seeding, care ar provoca artificial ploaia – habar nu aveam ca se face asa ceva in Emirate). Iar temperaturile au scazut destul de mult. Ba chiar in primele doua zile din vacanta in Dubai a fost destul de rece si extrem de vantos cat sa fie nevoie sa ne luam geci pe noi. Din fericire restul zilelor a fost o vreme minunata, 24 de grade si cer senin, perfect pentru maneca scurta si rochite. Ba chiar si pentru stat la plaja. Totusi, dupa apusul soarelui devenea din nou destul de rece (cat sa fie nevoie de un hanorac mai gros).

Cred ca cele mai multe recenzii legate de vremea din Dubai spuneau ca problema nu ar fi neaparat caldura, ci faptul ca este o diferenta enorma de temperatura exterioara fata de temperaturile din interior (malluri, metrou, restaurante, hoteluri). Bineinteles, vorbesc din punct de vedere bebelusesc, pentru ca micutii sunt in general mai afectati si mai sensibili cand vine vorba de astfel de diferente. Din fericire, noi nu am simtit o diferenta notabila (dar… am calatorit la inceput de ianuarie cand teoretic e cea mai “rece” vreme posibila in Dubai). Da, se simtea aerul conditionat si incercam sa avem grija, dar nu era o diferenta care sa ne aduca disconfort. La hotel insa am observat ca zi de zi, dupa curatarea camerei ne porneau aerul conditionat pe cea mai rece temperatura si intotdeauna cand ne intorceam la hotel parea ca intram intr-un mic iglu 🙂

Activitati pentru copii

Excursia aceasta a fost si pentru noi, adultii (pentru ca aveam mare nevoie de o vacanta) daaaar trebuie sa recunoastem ca a fost mai mult pentru Alexei (as fi spus pentru copii insa micuta mica s-a bucurat in mare doar de vremea buna si de nisipul de la plaja). Dar pentru ca nu credem ca vacantele din urmatorii doi ani vor fi altfel decat in formula completa, incercam sa facem un mix de activitati pentru noi si pentru copii, astfel incat sa ne bucuram cu totii de locurile in care mergem. Surprinzator, Dubai nu este o destinatie doar pentru cupluri sau pentru persoane venite sa se distreze in cluburi (cum credeam pana acum cativa ani). Acum, dimpotriva, mi se pare ca este o destinatie potrivita pentru orice categorie de turisti. Inclusiv pentru familiile cu copii. De la resorturi imense pe plaja, cu pachete all inclusive si spatii de joaca integrate pana la multe, foarte multe plaje baby friendly si enorm de multe locuri de distractie pentru copii. Voi detalia intr-un articol separat locurile potrivite pentru copii pe care le-am descoperit in Dubai insa voi scrie si aici cateva cuvinte despre acestea.

Sunt enorm de multe. Ceea ce e grozav pentru copii. Si extrem de costisitor pentru parinti :)) In primul rand, ar fi ideal de downloadat aplicatia Kidzapp pe telefon, este grozava! Arata toate activitatile si locurile de joaca potrivite varstei copilului (se seteaza la inceput zona de interes si varsta micutului). Si apoi sunt tot felul de reduceri (sau cashback) pentru fiecare activitate in parte. Noi nu am avut-o (in mare parte si pentru ca am avut multe dintre bilete cumparate dinainte de a sosi in Dubai) si ne-ar fi fost de folos. Cred ca cea mai asteptata activitate pentru Alexei a fost Legoland. Este absolut innebunit dupa Lego si de cateva saptamani a renuntat la piesele Lego Duplo si a inceput sa se joace fie cu piesele lui Andrei (Lego pentru adulti) sau piese potrivite varstei de peste 5 ani (are cateva seturi minunate cu piese Lego mai mici si ii plac la nebunie). Erau cateva zone cu activitati pentru copii mai mari ca varsta, altele inchise din cauza pandemiei si altele la care accesul era permis pe baza unei limite minime de inaltime. Spre exemplu eram jocuri unde era nevoie de cel putin 80cm inaltime, la altele 95cm inaltime, dar si unele la care Alexei nu a avut acces, la care era limita de minim 105cm. La fiecare joc erau masurati copiii, deci chiar nu le permiteau accesul 🙂 Legoland face parte dintr-un ansamblu de parcuri numit Dubai Parks and Resorts, unde exista mai multe parcuri tematice (Motiongate, Bollywood, Riverland), de regula biletele sunt combo de doua sau mai multe parcuri. Noi am luat doar Legoland si oricum… nu ne-a ajuns ziua sa il vedem pe tot si sa stea cat si-ar fi dorit la fiecare atractie.

Tot la capitolul atractii pentru copii as include si binecunoscutele acvarii (cel din Dubai Mall si cel de la Atlantis, care mie mi-a placut mai mult), gradina zoologica subacvatica din Dubai Mall sau zona fantanilor cantatoare si dansatoare din fata mallul Dubai Mall. Iar cand vine vorba despre locuri de joaca, o doamne cate sunt. Oli Oli ne-a fost recomandat de foarte multi parinti, Digit (loc de joaca cu excavatoare si masini de pe santier) de asemenea a fost minunat (atata doar ca e intr-un mall mai indepartat de centrul Dubaiului si nu prea e nimic de facut acolo), Dinosaur Park, Kidzania, Bounce Dubai (loc de sarit pe trambuline), Air Maniax, The Green Planet (si alte locuri de joaca din centrul City Walk), Al Barari Playground (si cu zona outdoor), Dubai Safari Park, Splash Pad (loc de balaceala). Apoi ar mai fi atractiile care pot fi interesante si pentru adulti, precum Global Village, Miracle Garden, Garden Glow, Expo 2020, diverse parcuri acvatice sau muzee (cum ar fi Museum of Illussions). Sau parcuri acvatice, bineinteles. Hotelul Atlantis are poate ca cel mai faimos parc acvatic, Aquaventure, insa mai sunt si altele (am primit multe recomandari pentru Wild Wadi Water Park). Sunt o gramada de locuri interesante pentru copii si familii in general. Cu siguranta mult prea multe pentru a putea fi vazute/experimentate intr-o singura vacanta, ceea ce pana la urma… ne da motive sa ne intoarcem 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s