Am inceput cel de-al doilea trimestru de sarcina imediat dupa sarbatorile de iarna. Eram deja destul de nelinistita pentru ca nu apucasem sa fac toate controalele (varsta potrivita pentru morfologie, dublu test si testul panorama au fost chiar in perioada sarbatorilor si foarte greu am reusit sa prind programari), insa mult mai relaxata pentru ca deja nu prea mai aveam greturile din primul trimestru si usor usor incepeam sa imi recapat energia. De altfel, trimestrul al doilea, la fel ca si la Alexei, a fost absolut grozav. Am reusit sa fac atat de multe lucruri si am avut o stare extraordinar de buna, chiar daca mare parte din acest al doilea trimestru a fost pe timpul iernii, cu vreme urata si friguroasa (care de regula imi cam afecteaza starea de spirit). Insa am fost atat de ocupata si de activa incat uneori pur si simplu uitam ca sunt insarcinata (ceea ce imi dadea un sentiment de vinovatie cumplit pentru ca in prima sarcina simteam ca sunt mult mai implicata in tot ce se intampla, observam mult mai usor orice schimbare si transformare). Nu imi dau seama cand am inceput sa il simt pe bebe cu adevarat, in primul trimestru chiar aveam impresia ca simt senzatia de fluturi in stomac insa posibil sa fi fost mai mult psihic, convinsa de mitul ca la cea de-a doua sarcina mamele simt puiutii multi mai devreme. Insa in preajma saptamanii 15-16 stiu sigur ca ce am simtit au fost miscarile bebelusului. Iar spre 20 de saptamani erau deja miscari ample, pe care le simteam suficient de puternic cat sa ma opresc din ceea ce faceam 🙂 Sau suficient de puternice cat sa simt un pic de durere 🙂

In cele ce urmeaza voi descrie toate verificarile pe care le-am facut in cel de-al doilea trimestru. Nu inseamna ca orice femeie insarcinata trebuie sa faca aceste controale, teste sau verificari, eu am urmat sfaturile doctorului care imi urmareste sarcina, fara sa contest vreo verificare (suplimentara sau nu). Stiu ca daca am fi locuit inca in Olanda as fi facut probabil doar morfologiile de trimestru si poate niciun alt control in plus, la fel cum stiu ca in Romania se face foarte multa medicina preventiva. Probabil ca ar fi ideala o cale de mijloc intre cele doua sisteme, dar daca ar fi aleg, prefer sistemul romanesc cu preventie exagerata. Desi stiu ca nu e normal sa merg atat de des la medic (si deseori ma gandesc ca toate vizitele acestea dese sunt poate inutile), pe mine ma ajuta psihic sa primesc periodic confirmari ca bebe este ok, in parametri normali. Si in plus, de la vizita la vizita mai am alte intrebari pe care vreau sa le adresez medicului, asa ca pentru mine si pentru linistea mea sufleteasca, da, urmez intru totul tot ce imi recomanda medicul. Dar asta nu inseamna ca e modul corect sau normal de a urmari o sarcina, nicidecum. Povestesc doar cum a fost in cazul meu toata aceasta relatie cu medicul meu si sub nicio forma nu trebuie luata ca etalon.

Referitor la controale, in trimestru al doilea am stabilit cu medicul meu ca o data la 3 saptamani sa imi programez o noua vizita (in trimestrul 1 au fost poate si mai dese). Pentru ca am fost mai putin constiincioasa in aceasta sarcina, deseori faceam programarile in ultimul moment si rareori gaseam loc fix in ziua in care cautam, asa ca cel mai probabil vizitele au fost o data la 4 saptamani, nu 3 cum stabilisem initial. Si da, la fiecare vizita ne uitam la bebe, il masuram si verificam ca este totul in regula. In saptamana 14 am facut analiza de sange pentru dublu test iar medicul care imi urmareste sarcina mi-a facut calculul de risc. Nu stiu daca era absolut necesar sa fac si acest test, insa medicul mi l-a recomandat pentru ca voia sa vada anumiti indicatori referitori la placenta. Asa ca l-am facut (nu a costat foarte mult, 280 lei la Regina Maria). In saptamana 15 am facut si testul genetic Panorama Extins (cuprindea mai multe trisomii), tot la Regina Maria (acesta a costat 3400 lei, nu am avut niciun discount pe baza abonamentului) iar rezultatul a venit dupa 2 saptamani si un pic, la maternitate. Ambele teste au iesit foarte bine iar testul Panorama ne-a confirmat si sexul bebelusului: fetita 🙂 Nu aveam neaparat preferinte, am fi fost la fel de fericiti sa fim parinti de baieti (numele de baiat il si aveam pregatit, spre deosebire de cel de fata, la care a trebuit sa ne gandim un pic :D) insa trebuie sa recunosc ca am simtit un sentiment de… hmmm… cred ca i-as spune de implinire, la gandul ca vom avea pereche, baiat si fata 🙂 Si bineinteles tot la capitolul controale a fost si morfologia de trimestru 2, pe care in final am ales sa o fac tot la Regina Maria, la dr. Adela Dinu, la 22 de saptamani (doctorul care imi urmareste sarcina mi-a recomandat sa nu o fac inainte de 22 de saptamani). Totul a fost ok la control, bebelusul parea sa fie in parametri normali insa mi s-a spus din primul moment ca ar exista o indicatie pentru cezariana din cauza cordonului ombilical amplasat marginal in placenta. De fapt rectific, mi s-a spus in mod foarte categoric ca voi naste prin cezariana.

Ei bine, pentru o persoana care a nascut prima oara prin cezariana, lucrul acesta nu ar trebui sa fie nici suparator, nici ingrijorator, nici infricosator. Insa dintr-un motiv pe care efectiv nu pot sa il inteleg, la aceasta a doua sarcina am vrut sa iau intotdeauna in calcul o nastere naturala dupa cezariana. Nu pentru ca as simti ca am ceva de demonstrat cuiva, nu pentru ca as simti vreo presiune sau vreo “datorie” sa nasc natural (desi, poate ca o farama de presiune am simtit), nu pentru ca as fi influentata de faptul ca in Olanda 80% din femeile care nasc prima oara prin cezariana reusesc sa nasca natural a doua oara. Pur si simplu m-am gandit ca daca ar fi posibil, mi-ar placea sa incerc. Asa ca pe parcursul acestei sarcini am citit foarte multe experiente despre nasterea naturala dupa cezariana (de fapt, trebuie sa recunosc ca nu au fost prea multe, cel putin nu din Romania) si eram curioasa daca medical vorbind, as fi eligibila pentru o astfel de nastere. Medicul care imi urmareste sarcina nu mi-a spus niciodata nimic categoric. Nu a incercat sa ma convinga ca nasterea naturala dupa cezariana este riscanta sau ca nu voi putea sa nasc in acest mod. Dimpotriva, mi-a spus intotdeauna ca vom face cum imi doresc, dar mentiona ca este prea devreme sa discutam despre acest lucru la o varsta atat de mica a sarcinii. Asa ca parerea categorica a medicului care mi-a facut morfologia de trimestru 2 m-a dat peste cap. Si nu pentru ca mi-a spus acest lucru, ci pentru modul transant si lipsit de explicatii in care a facut-o. Evident, la acel moment habar nu aveam ce inseamna cordon ombilical marginal si care sunt implicatiile acestui lucru, insa dupa morfologie am inceput sa ma documentez si sa intreb mai multi medici despre aceasta problema. In urma acestei morfologii se pare ca nu mai exista nicio problema cu arterele uterine (cum se depistase la morfologia de trimestru 1, motiv pentru care mi-a fost recomandat Aspenter), insa aparuse ingrijorarea cordonului ombilical marginal.

Dupa ce am citit mai multe despre aceasta problema a cordonului ombilical marginal am inteles riscurile si faptul ca trebuie urmarit cu atentie. In continuare medicul meu mi-a confirmat ca nu este un motiv care sa indice cezariana in mod complet sigur, mai ales ca in cazul meu nu ar parea sa fie chiar foarte… marginal 🙂 In orice caz, pentru moment incerc sa nu ma gandesc foarte mult si sincera sa fiu ma bucur din suflet ca pana la aceasta varsta a sarcinii totul a decurs nesperat de bine. Imi era teama de cel de-al doilea trimestru de sarcina pentru ca stiam ca la Alexei, in preajma varstei de 24 de saptamani, am avut o problema cu colul scurtat si a fost nevoie sa fiu spitalizata trei zile si apoi recomandare de stat la pat pana la finalul sarcinii (din fericire, nu a fost cazul, ulterior si-a revenit cat de cat colul). Si aveam impresia ca se va intampla si acuma celasi lucru. Nu a fost insa cazul, totul a evoluat normal si cu exceptia catorva analize prin care mi s-au descoperit diverse carente, nu am avut nicio alta problema medicala.

Tot in cel de-al doilea trimestru am primit si confirmarea ca aplicatia pentru Voucherele Materna a fost aprobata (am primit confirmare in sapt 22-23, iar ridicarea voucherelor a fost programata cam la o luna distanta), iar dupa 24 de saptamani de sarcina am aplicat si pentru transa urmatoare (pe baza ultimei ecografii de la control, morfologiei de trimestru 2 si adeverintei de la medicul care imi urmareste sarcina). Am reusit sa ma ocup si de toata hartogaraia pentru a intra in concediul prenatal la job astfel ca pe data de 5 mai va fi practic prima zi in care voi intra in concediul de maternitate 🙂 Fata de sarcina cu Alexei, cand focusul meu era sa optimizez veniturile cat mai mult, si imi calculam toate zilele in asa fel incat sa lucrez cat mai mult , apoi sa beneficiez de cele 126 de zile de prenatal si ulterior de cat mai putine luni de indemnizatie, acum gandurile mi-au fost cat mai diferite. Voiam sa intru cat mai devreme in concediu astfel incat sa pot petrece cat mai mult timp cu Alexei inainte de nastere. Asa ca nu mi-a pasat deloc sa optimizez veniturile, ci dimpotriva, am renuntat la weekendurile pe care trebuia sa le lucrez (acolo unde am putut) si am tras cat mai mult de ultimele zile de concediu ca sa le pot adauga concediului prenatal si sa am aproape de doua luni inainte de nastere cu Alexei. Si tot acum am inceput si documentarea despre diverse produse bebelusesti. Nu tineam neaparat sa incepem atat de devreme, dar nu voiam nici sa aglomerez ultima perioada cu stresul comenzilor. Sincera sa fiu, voiam ca ultimele doua luni sa fie dedicate complet lui Alexei si sa planific diverse activitati impreuna, sa ne jucam, plimbam, sa petrecem mult timp afara. Asa ca m-am ocupat de tot ce inseamna cumparaturi pentru bebelus inainte de aceasta perioada. Oricum nu imi doream sa avem foarte multe obiecte, stiam exact ce imi doresc (si multe le aveam deja de la Alexei sau de la prietenii care le-au folosit la copilasii lor).

In orice caz, al doilea trimestru a fost asa cum ma asteptam, fabulos 🙂 Am avut energie sa fac atatea lucruri, am incercat sa rezolv cat mai multe, sa pun bazele unui mic business, sa ma ocup de blog si de Alexei. A fost o perioada minunata, asa cum ma asteptam de altfel. Simt ca cel de-al treilea trimestru va fi mai dificil, in principal din cauza greutatii si a faptului ca nu voi fi foarte mobila, insa sunt pregatita pentru ultimele trei luni de sarcina 🙂 Oricat de mult m-as lamenta ca m-am ingrasat, ca nu mai pot purta blugii vechi, ca ma deformez la fata, maini sau ca mi se umfla nefiresc picioarele, imi place sa fiu insarcinata 🙂 Si stiu cat de mult mi-am dorit sa fiu, cat de disperata (da, disperata!) ajunsesem si cum apreciam si tanjeam dupa burtica oricarei femei insarcinate pe care vedeam pe strada 🙂 Asa ca da, chiar daca nu ma simt deloc confortabil si nu imi place deloc cum arat, o sa incerc sa imi temperez gandurile acestea si sa ma bucur de faptul ca sunt insarcinata pentru ca stiu ca mare parte din ele vin tocmai de la sarcina si de la hormonii tipici sarcinii. Vor trece, sunt sigura. Iar eu imi voi reveni, voi slabi si va fi totul ca inainte 🙂 Dar daca gandurile acestea legate de aspectul meu fizic sunt cat de cat gestionabile, sunt multe alte lucruri care ma preocupa spre final de acest trimestru 2 🙂 Lucruri pe care din pacate nu stiu cat de mult le pot gestiona, pentru ca ma consuma destul de mult si ma ingrijoreaza in mod real. Ma gandesc adesea cum voi putea iubi un nou puiut la fel de mult cum il iubesc pe Alexei. Ma tem ca poate nu vom reusi sa ne descurcam cu doi copii. Sau ma gandesc ca este certa compromiterea carierei mele dupa doua concedii maternale (insa intr-un mod bizar nu ma deranjeaza ideea). Si chiar daca nu imi place deloc sa recunosc, sper final de trimestru 2 am inceput sa am cosmaruri destul de tulburatoare. Nu stiu de unde si de ce a aparut aceasta stare de anxietate insa sper sa fie un episod trecator.