RO: Oi doamne. Cum au fost aceste prime zile și săptămâni! Totul a început glorios cu îmbolnăvirea lui Alexei, patru zile de foc (la propriu), cu febră între 39 și 39,5. Știam, chiar știam totul despre problemele sistemului medical olandez, despre cât de greu e să ajungi la spital pentru un consult, despre tratamentele cu paracetamol pentru orice boală, știam de nemulțumirile expaților (dar și ale localnicilor) legate de sistemul medical. Eram pregătiți psihic să îndurăm orice greutate, însă nu ne așteptam să ne lovim încă din prima zi de acest lucru. Speram în naivitatea noastră să se întâmple cât mai târziu sau deloc. Pentru că eram obișnuiți ca Alexei să fie un copil în general extrem de sănătos, care nu a avut niciodată probleme medicale, nici măcar răceli sau bolilele specifice vârstei. Ei bine, am primit palmă după palmă în aceste prime zile. Am avut nevoie de serviciile lor medicale încă din prima zi, când nu eram nici măcar înregistrați aici, când nu știam care este procedura pentru a ajunge la spital, unde să sunăm pentru a cere un sfat, ce este acel GP (general practitioner-medic generalist) despre care vorbea toată lumea și cum și pe cine trebuie să contactăm. Am ținut în permanență legătura cu medicul pediatru din România al lui Alexei, care ne-a îndrumat cum să ținem temperatura sub control și ce anume trebuie să verificăm și monitorizăm. Însă nu a fost deloc un start bun, ceea ce ne-a făcut să ne simțim extrem de copleșiți încă din primul moment.

EN: Oh boy. These first days and weeks were quite something! Everything started in a glorious way with Alexei being sick, we had four days with fever between 39 and 39,5. We knew it, we really knew everything about the issues in the Dutch medical system, we knew how hard it is to get to the hospital for a simple consultation, we knew about the Paracetamol treatment for any kind of illness, we knew that expats (but also locals) are extremely dissatisfied with the medical system. We were mentally prepared to face any kind of difficulties but we did not expect to encounter them even from the first day. In our naivety we truly hoped that this will happen later or never. Because in general Alexei is extremely healthy, he never had medical issues, not even colds or illnesses typical to his age. Oh well, these very first days weren’t the greatest start at all. We needed the Dutch medical services from the very first day, when we weren’t yet registered here, when we didn’t know the procedure to get to the hospital, where to call to ask for an advice, what is the so called GP (general practitioner) that everyone was talking about and who or how should we contact. We kept in touch permanently with Alexei’s pediatrician from Romania, who guided us how to keep his temperature low and what should we check and monitor. But it wasn’t a great start, which made us feel overwhelmed from the first moment.

RO: Vremea este într-adevăr așa cum am fost avertizați. Luna noiembrie este poate că cea mai neplăcută lună din an în ceea ce privește vremea, plouă foarte mult și este o atmosferă destul de mohorâtă. Însă pentru că ne așteptam la ce este mai rău (adică să stăm încontinuu în casă din cauza vremii), putem spune după câteva zile bune de noiembrie că lucrurile nu sunt chiar atât de rele precum par. Da, plouă des, însă nu am avut până acum o zi de ploaie mocănească, de dimineață până seara. Ba dimpotrivă chiar, am avut câteva zile nesperat de însorite și frumoase. Ce este însă problematic este vremea extrem de schimbătoare, practic pot fi și trei anotimpuri într-o singură zi. Ceea ce înseamnă că trebuie să fim destul de atenți cum ne îmbrăcăm și daaaa, avem multe de învățat la acest capitol. Am venit în Olanda total nepregătiți, nu avem niciunul dintre noi pelerină de ploaie sau încălțări adecvate (ghetele din piele întoarsă nu prea își au rostul în această perioadă a anului :D). Ce poate fi însă puțin apăsător în ceea ce privește vremea este bătaia aceea continuă a ploii în geam, noapte de noapte. Oricât de romantic ar suna, sunetul acela constant în miez de noapte devine greu de ignorat. Însă ce ne-a ajutat enorm legat de vreme a fost să folosim aplicațiile lor de prognoză meteorologică (sunt mult mai de încredere decât aplicațiile de vreme pe care le foloseam în țară). Noi am folosit până acum Buienradar (s-ar traduce Radar de Ploaie) și este extrem de folositoare, ne arată când și cât urmează să plouă în locația în care ne aflăm.

EN: The weather is indeed exactly as we’ve been told it will be. November is probably the least pleasant month of the year in what concerns the weather, it rains a lot and in general it is a pretty gloomy atmosphere. But because we were expecting the worse (meaning to rain continuously and to stay indoors because of the bad weather), after a couple of days of November we can say that things are not as bad as they seem. Yes, it often rains, but we never had a full day of raining so far. Actually on the contrary, we had a couple of sunny days. But what it is truly a problem is the fact that the weather can change so much during one single day, basically there can be even three seasons in one day. Which means that we have to be quite careful how we dress and yes, we have a lot to learn about this. We came to The Netherlands totally unprepared, none of us has a raincoat or proper boots (suede boots are totally useless during this time of the year :D). But what can be a bit too annoying when it comes to weather is that constant beat of the rain in the window, night by night. It might sound romantic, but that sound in the middle of the night is hard to ignore. What really helped us in terms of weather was to use their forecast apps (they are more reliable than the ones we used to use). Until now we only tested Buienradar (that would translate as Rain Radar) and it is extremely useful, it shows us when and how much it will rain in our location.

RO: Și apoi frigul. Cel de afară dar mai ales cel din interiorul casei 🙂 Și noi ne-am declarat întotdeauna mari fani ai frigului și a temperaturilor mai răcoroase. Ei bine, 18 grade într-o casă cu podele de ciment și fără izolare prea grozavă, se simt mai rău decât ne imaginam. Iar afară, vântul și umiditatea fac ca temperaturile să pară mult, mult mai scăzute. Dar acesta este probabil cel mai neimportant lucru cu care ne-am confruntat în primele zile și săptămâni în Olanda. Cel mai dificil ne este să ne adaptăm. Sunt prea multe schimbări deodată și parcă ne copleșesc până și cele mai mici și stupide lucruri. Ne supărăm că internetul merge infernal de prost (de fapt ne scoate din minți acest lucru :D), că WC-ul e separat de restul băii, că supermarketurile nu acceptă carduri Visa sau Mastercard (doar Maestro), că nu putem plăti să ne facem cumpărăturile, că nu suntem încă familiari cu produsele olandeze (și că ne ia jumătate de oră să alegem o pungă de orez), că nu înțelegem limba și multe altele.

 

EN: And then the cold. The outside cold but especially the one inside the house :)) We always said that we are big fans of cold and chilly temperatures. Well, 18 degrees in a house with cement floors and not the greatest isolation can feel worse than we imagined. And outside the wind and humidity make the temperature seem way way lower than it actually is. But this is probably the least important thing we faced in these first days and weeks in The Netherlands. What is the most difficult thing for us is to adapt. There are a lot of changes that happen all at the same time and we are overwhelmed by the smallest and insignificant things. We are upset that the internet is really, really bad (actually this is driving us out of our minds :D), the fact that the toilet is separated by the rest of the bathroom, the fact that supermarkets do not accept Visa or Mastercard banking cards (only Maestro), that we cannpt pay to make our shopping, that we are not yet familiar with the Dutch products (we spend half an hour to choose a bag of rice), that we don’t understand the language and many others.

RO: Și bineînțeles, cel mai mare stres al nostru a fost să ne găsim o cazare pe termen lung. Încă stăm în apartamentul temporar, dar în aceste prime săptămâni am căutat activ un loc în care să ne mutăm la sfârșitul lunii. Site-urile de imobiliare (funda.nl și pararius.nl) nu sunt tocmai ofertante, iar puținele proprietăți listate sunt fie peste bugetul nostru (pe care ne-am impus să nu îl depășim, sub nicio formă), fie absolut deloc pe placul nostru (a trebuit să ne ajustăm puțin așteptările pe parcurs). Agentul care ne-a ajutat în procesul de căutări ne vorbește foarte des despre criza imobiliară din Olanda și despre faptul că proprietățile se dau ca painea caldă, imediat ce sunt listate, iar asta nu ne-a încurajat prea mult. Așa că imaginea idilică în care noi ne căutăm liniștiți și ne alegem și mai liniștiți căsuța perfectă (decorată în stil minimalist, olandez, cu multă lumină și spații lărgi), mai ceva ca-n House Hunters International, a fost de fapt o continuă strădanie de a găsi ceva cât de cât pe placul nostru, care să merite măcar vizionat. Și dacă tot suntem la acest capitol, merită menționat și faptul că cele mai multe proprietăți se vând și închiriază fără… PODELE. Fiecare proprietar pleacă și vine cu propriile sale podele (parchet, gresie, orice). De ce nu? 🙂 Însă trebuie să recunoaștem că am avut noroc să găsim destul de repede o cazare care să ne placă foarte mult, în apropiere de Utrecht (în Zeist), deci am eliminat un stres major. Vom detalia mai multe despre căutările de casă într-un articol separat 🙂

 

EN: And of course, our biggest stress was to find a long term accommodation. We are still staying in the temporary apartment, but in these first two weeks we’ve been actively searching a place where to move at the end of the month. On the housing websites (funda.nl and pararius.nl) we could not find too many options and those that were listed are either over our budget (which we agreed not to overcome), either not meeting our requirements (actually we had to adjust our expectations on the way). The agent that helped us in our research talked us about the housing crisis in the Netherlands and about the fact that properties are taken right after they are posted, and this did not encouranged us too much. So our idylic image where we were searching and choosing in peace our perfect Dutch house (decorated in minimal style, with lots of light and open spaces) as if we were in House Hunters Internation TV show was actually a struggle to find something that meets our expectations, that was worth seeing. And now that we’re talking about house, it is quite funny to mention that many properties are rented without… FLOORING. Each owner comes and goes with its own flooring (wood flooring, floor tiles or anything else). Why not? 🙂 But we have to admit that we were quite lucky to find a house that we really loved in a very short way. This is close to Utrecht (in Zeist) and it really looks very nice. So we eliminated a major stress. But we will detail more about our house hunt in a separate article 🙂


RO: Însă dacă am putea face un rezumat al primelor săptămâni în Olanda, ar fi așa: primele zile au fost extrem de incerte și grele. Eram speriați, stresați, agitați din cauza necunoscutului și mai ales a febrei lui Alexei. Ulterior, ușor, ușor, am început să gândim lucrurile pe termen foarte scurt, ca să nu ne mai copleșească lista interminabilă de to do. Și tot la fel de ușor am încetat să mai punem presiune pe noi să fim fericiți și recunoscători și mulțumiți de ceea ce ni se întâmplă. Am acceptat faptul că pentru moment nu suntem tocmai în apele noastre, nu ne simțim tocmai confortabil și nu ne place în mod deosebit să trăim în nouă țară. Am acceptat ideea de dor de casă și am conștientizat că facem multe comparații între România și Olanda, România câștigând detașat pentru că este totul cunoscut și previzibil pentru noi. Am acceptat și faptul că nu este nicio problemă dacă nu vom reuși să ne adaptăm, nu o vom lua ca pe un eșec personal, însă pe de altă parte, a părut extrem de eliberator sentimentul că ceea ce ni se întâmplă poate fi doar temporar. Și în final, am ajuns la concluzia că indiferent de cum va fi, bine sau rău, indiferent că vom rămâne sau ne vom întoarce, este o experiență de viață pe care TREBUIA să o trăim. Ne doream mult prea mult să trăim aici și ar fi fost păcat să rămânem toată viața cu regretul că nu am făcut-o. Așa că în acest moment, starea noastră de spirit este infinit mai bună ca cea din primele zile, însă în continuare ne este destul de greu. Dar suntem împreună, suntem o familie, suntem toți trei, încercăm să avem răbdare cu noi și așa cum ni s-a spus și nouă, spunem și noi mai departe: “acasă este acolo unde se află familia ta”. Și într-adevăr, este extrem de adevărat.

EN: But if we were to make a summary of the first weeks in The Netherlands, that would be it: the first days were hard and uncertain. We were scared, stressed, nervous because of the unknown and especially because Alexei’s fever. Then, step by step, we started thinking everything we had to do on short term, so that we wouldn’t be overwhelemd by the endless to do list. And we also agreed to stop putting so much pressure on us to feel happy and grateful for everything that was going on. We accepted that for the moment we are not quite ourselves, that we don’t feel quite comfortable and that we don’t like living in the country so much. We accepted the idea of homesick and we are aware that we make a lot of comparations between Romania and The Netherlands, Romania being at this moment what we prefer, as everything is known and predictibble for us. We even accepted the fact that it is not a problem if we won’t be able to adapt, we will not take it as a personal failure, but on the other hand, it seemed so liberator to think that everything that is happening is just temporary. And in the end, we got to the conclusion that no matter how it will all turn out, good or bad, no matter if we will stay here or if we will come back, it is an experience that we HAD to live. We wanted to live here for such a long time and it would have been a pity to live our entire life regretting that we haven’t done it. So in this moment, our state of mind is way better than the one we had in the first few days, but it is still pretty hard. But we are together, we are a family, we are all three of us together, we are trying to be patient with us and exactly as we’ve been told, we will also say it: “home is where your family is”. And indeed, it is extremely true. 

*** To Be Continued ***