RO:  “Răsfoim” internetul în stânga și-n dreapta să vedem care-i treaba cu urcarea pe muntele Roy, nu de alta dar parcă-i musai să ajungem sus în vârf, de unde se vede priveliștea de carte poștală cu poteca care se pierde în zare înspre lacul Wanaka și munții care-l înconjoară. Cui îi trebuie urcarea de o oră și jumătate dus-întors pe Muntele Iron, de numai 527 metri amărâți? Cui îi trebuie o priveliște “decentă”, cum o etichetează internetul, cu lacul Wanaka? Nu nouă, pentru că ce să vezi, ne-am transformat în munțomani peste noapte și vrem traseu de 6 ore până la faimosul și râs-fotografiatul Roy’s Peak! Păi n-avem printre noi cuceritori ai Muntelui Fuji și cunoscători în ale muntelui?! Bocancii în traistă, polarul la îndemână, gecile de vânt, batoanele de ciocolată, ghiozdanele în cârcă și… we’re all set!

EN: We’re browsing the internet in search for more details about the tracking paths on Mount Roy, as we really have to go up there, to see the postcard view with the foot path getting lost at distance towards lake Wanaka and the surrounding mountains. Who needs the one and a half hour climb from Mount Iron, which only has 527 meters height? Who needs “a decent view” – as the internet labels it, with lake Wanaka? Not us, because what do you know, we’ve become mountains people over night and we want a 6 hours tracking to get to the famous Roy’s Peak! Well we do have some conquerors of Mount Fuji among us 😀 We put our boots in our bag, our sweater somewhere close, our wind jackets, chocolate bars, our handbags and… we’re all set!

RO:  Un singur lucru n-am luat în calcul. Vremea, bat-o vina și astăzi! Toarnă cu găleata de la prima oră în dimineață și ni se-afundă picioarele în nămol de parcă ar fi nisipuri mișcătoare. Iar peste munte un strat gros și dens de nori cenușii, care nu par să-și ia tălpășița prea curând.

EN: One thing we forgot to take into consideration. The weather, damn this bad weather! It’s pouring rain from the first hour in the morning and our feet are simply immersing in the mud as if it were be moving sands. And over the mountains a thick and dense layer of clouds, that do not seem to go away any time soon.



RO:  Wanaka, măi să fie, nu ne primești cu brațele deschise. Renunțăm și la urcarea pe muntele Roy, și la priveliștea “decentă” de pe Muntele Iron și ne mulțumim cu o plimbare prin ploaie pe malurile pline de sălcii ale lacului Wanaka. Și cu copăcelul singuratic din mijlocul lui, probabil cel mai faimos copac din toată Noua Zeelandă. Ce copaci uriași kauri, ramurile verzi și pline de viață ale sălciei din Wanaka au umplut Instagramul de poze și hashtaguri! O singură căutare după #thatwanakatree și se arată vedeta în toată splendoarea sa!

EN: Oh well, Wanaka, you’re not welcoming us with arms wide open! We give up to the idea of climbing Mount Roy or seeing the “decent view” from Mount Iron and we go for a walk in the rain on the shores of lake Wanaka full of willows. And the lonely tree from the middle of the lake, probably the most famous tree in the whole New Zealand. What huge kauri trees, the green and lively branches of the Wanaka willow have field the Instagram with pictures and hashtags! A simple search after #thatwanakatree and you’ll see the rising star all over! 





RO:  Bun, o luăm rapid spre Queenstown, capitala aventurii neozeelandeze! Poate un bungee jumping mai de începători, de pe podul Kawarau, de la vreo 43m înălțime, ori poate unul mai de olimpiadă de pe platforma Nevis, de la nici mai mult, nici mai puțin de 134m. Poate un rafting pe apele învolburate ale râurilor, poate niște off road pe drumurile pline de pietriș și nămoluri, saaaau o aruncare pe tirolienele de peste pădurile tropicale sau cine știe ce canion fabulos! Sau de ce nu, poate un salt cu parașuta, un zbor cu planorul sau cu vreun avion vintage și-o aterizare pe ghețar cu elicopterul. Ei bine, în materie de sporturi extreme avem la activ roller coaster-ul pentru copii din Turnul Televiziunii din Shanghai, așa că spunem pas distracției și senzațiilor tari. De nasul nostru-i poate numai Puzzling World, un labirint de lemn în mărime naturală. Și-atât!

EN: OK, we’re heading to Queenstown, the capital of New Zealand adventure! Maybe a bungee jumping for the faint-hearted ones on Kawarau bridge, from 43 meters height, or maybe one from Nevis platform at 134 meters – definitely for the brave ones. Maybe a rafting on the churning river waters, or some off road on the roads full of gravel and mud, ooooor a zipline over the tropical forests or who knows what fabulous canyon! Or why not, a skydive, a flight with the glider plane or a vintage aircraft and a glacier landing with the helicopter. Oh well, in terms of extreme sports we’re bragging about our experience with the roller coaster for children from the Shanghai TV Tower, soooo we’ll skip the fun and thrill. Maybe Puzzling World would suit us, a wooden labyrinth in natural size. And that’s all!  



RO:  Și-acum de unde până unde au înflorit atâtea orășele frumoase pe coasta de vest a insulei sudice? Ce i-o fi determinat pe europeni (și nu numai) să vină buluc în zonă și să își facă așezări la baza Alpilor de Sud? Ei bine… goana după aur! Iar Arrowtown cică ar fi cel mai pitoresc și mai bine conservat sătuc din epoca goanei după aur. Și adevărul e că ți-e mai mare dragul să te plimbi pe strada principală, printre căsuțe coloniale și magazine tradiționale ce vând (foarte previzibil), bijuterii de aur și jad și haine din lână (că doar nu degeaba e Noua Zeelandă unul dintre principalii producători de lână din lume). Și nu-s doar urmele europenilor prin zonă, ci și ale chinezilor care au invadat zona pe la 1860, de dragul îmbogățitului. Așa că sunt în Chinese Village tot felul de căsuțe de piatră care amintesc de Epoca de Aur și de ambiția minerilor de orice nație de a face avere.

EN: And where did all these beautiful towns come from on the western coast of the southern island? What made the Europeans (and not only them) to come here, in this area and build these towns at the base of the Southern Alps? Oh well… the gold rush! And Arrowtown seems to be the most picturesque and best preserved village from the golden rush period. And the truth is that it is so lovely to wander around the main street, between colonial houses and traditional stores that sell (in a very predictable way) gold jewelry, jade jewelry and wool clothing (as New Zealand is one of the main wool producers in the world). And there haven’t been only Europeans in this part of the world, the Chinese people also invaded this area around 1860, wishing to get rich here. So that’s why we find so many stone houses in the Chinese Village, remind us of the Golden Age and the ambition of the miners of any nation to make a fortune. 
















RO:  Iar drumul dintre Arrowtown și Queenstown este pur și simplu spectaculos. Cireașa de pe tort a zilei! Păi trebuia să ne recompenseze ea Noua Zeelandă cu ceva priveliști de carte poștală, după dezamăgirea cu Muntele Roy. Oprim din loc în loc să pozăm și râs-pozăm valea de-un verde saturat ca abia scos din cuptorul Photoshopului. Iar norii densi și aripile Qantas-ului ce-abia iese din plafonul de pufoșenie completează la fix imaginea perfectă. E incredibil cum câteva raze de soare schimbă complet imaginea insulei. Dar hei, să nu zicem hop înainte de a sări gardul și să nu supăram tărâmul maor, nu de alta, dar nu vrem să pornim iar potopul ploios 🙂

EN: And the road between Arrowtown and Queenstown is just spectacular! The best part of the day! New Zealand had to compensate somehow with some amazing postcard views after the disappointment with Mount Roy. We stop from place to place to photograph the saturated green valley that looks like as if it was taken out of Photoshop’s oven 🙂 And the dense clouds and the wings of the Qantas airplane that just got out of the layer of fluffiness complete this perfect image. It is incredible how a few sun rays are changing completely the image of the island. But hey, let’s not rush in making this kind of statements, as we’ll risk disturbing the Maori land and we honestly don’t want to start the downfall again 🙂

RO:  Plecăm încântați de nu se poate de peisajele de carte poștală și ne sucim cu toții ochii pe marginea drumului, de-aprope ieșim de pe carosabil, când vedem ditamai gardul plin până la refuz de sutiene colorate atârnate. Bradrona spune pancarta de lângă gard, și face referire la Cardrona, un alt orășel întemeiat în epoca de aur. Ca mai toate orășelele din zonă de altfel! Care-i treaba cu Bradrona? Adevaru’ e ca niciun neozeelandez nu ar putea spune de unde și până unde a început nebunia cu atarnatul sutienelor, cert e că ideea a prins și a devenit atât de populară, că mai toată lumea a început să lase sutiene pe gard, că lacătele de iubire de pe podurile europene. Da, e o idee tare controversată și nu toți neozeelandezii au susținut obiceiul, însă acum a căpătat o alta semnificație. O fundație care luptă împotriva cancerului la sân a preluat proiectul, a pus o pușculiță în dreptul gardului și s-a apucat să strângă bani de la turiști pentru campania lor. Și merge! 🙂

EN: We’re so excited about these gorgeous postcard scenery and we’re turning our heads on the side of the road (and almost getting out of it) when we see a fence full of colorful bras hanging. Bradrona says the placard next to the fence, and it’s related to Cardrona, another town built in the Golden Age. As almost all the towns in this area! What’s all the fuss with this Bradrona? Well the truth is that no New Zealander can say where did all this madness actually began, but the idea become so popular that everyone is now hanging bras on the fence, as well as those love lockers from the European bridges. Yes, indeed, it is a controversial idea and not all the New Zealanders are happy about it, but now it has a totally different meaning. A foundation that fights against breast cancer has taken the project, they put a money box next to the fence and started to raise money from tourists. And it works! 🙂


RO:  Și-ajungem în final în Queenstown. Același tipar de orășel mic și cochet, cu case în vârf de deal și cu priveliști demențiale către lacul Wakatipu. Străduțe mici și abrupte, o faleza plină de viață și culoare, restaurante și terase și-o priveliște, văi, o priveliște de bate lacul Como. Păi nu e el lacul Wakatipu cel mai lung lac neozeelandez?! Și nu are el munții Remarkables de jur împrejur, și nu te îmbie cu o sumedenie de restaurante tentante pe marginea lacului? Alegem Ivy&Lola, pentru că au scoici verzi neozeelandeze și brânzeturi locale, apoi terminăm apoteotic cu o înghețată de la Patagonia. Plecăm spre motelul de la Te Anau, luăm un Pinot Noir rose din Malborough, că parcă-s mai bune ca cele din Central Otago, și-apoi facem planuri pentru Milford Sound. Dacă tot n-a fost să fie să urcăm pe muntele Roy, măcar să prindem vreme bună la Milford Sound. Deși… șansele-s cam mici, dacă peste 200 de zile din an toarnă cu găleata în fiord 🙂 Dar poate-poate se vor aranja zeitățile maore și vor face să fie lumina în insula Norului Lung și Alb 🙂

EN: And we’re finally in Queenstown. The same pattern of cozy town, with houses perched on the hill and amazing landscapes towards lake Wakatipu. Narrow and steep streets, a lake front full of life and color, restaurants and terraces with a view, and what a view! Better than the one from lake Como. Well isn’t lake Wakatipu the longest lake in New Zealand?! And doesn’t it have the Remarkables mountains all around? And isn’t Queenstown tempting us with all kind of restaurants on the lake shore? We’re choosing Ivy&Lola, just because they have green New Zealand mussels and local cheese, and we finish our lunch in glory with an ice cream from Patagonia. We’re heading towards the motel from Te Anau, we’re buying some Pinot Noir from Malborough (as they seem to be better than the ones from Central Otago) and we’re making plans for Milford Sound. If it wasn’t meant for us to go up on Mount Roy, at least to have good weather at Milford Sound. Although… the chances are quite low, if we take into consideration that there are more than 200 days of rain per year in this fjord J But maybe we’ll be lucky enough and the Maori gods will bring some light into the Land of the Long White Cloud 🙂