Aaaah, ca tot ni s-a facut un dor nebun de o vacanta la plaja, la mare si la soare, vine la fix articolul Simonei despre Mauritius. Si ne cam face in ciuda cu peisaje frumoase si ne tenteaza sa ne luam si noi bilete pentru la anu’. De n-am avea deja planificat tot 2017-le, pe bune ca am vrea sa vedem si noi Paradisul din Mauritius (si de ce nu, un hop si pana-n Reunion, apoi un hop mai mare pe Madagascar, poate un Nosy Be ori cine stie, un Nosy Komba – avem de unde-alege!), ca prea suna bine ce ne povesteste Simona 🙂 Plantatii de ceai, dar mai ales de trestie de zahar (ca doar nu degeaba 90% din terenul arabil din Mauritius e ocupat de trestia de zahar :D), plaje ca scoase din revista, legendara pasare nezburatoare Dodo devenita faimoasa din povestile lui Alice in Tara Minunilor si una peste alta, Paradisul pe Pamant. Pai nu spunea el Mark Twain ca intai a fost creata insula Mauritius, si-apoi Paradisul copiat dupa ea? 🙂 Si pan-ajungem noi in Paradisul de dinainte de Paradis, o ascultam si o citim pe Simona, ca tare ne era dor de un guest post din tari exotice. Cand afara sta sa ploua si nu ne mai ajung cojoacele puse pe noi 😛

***

Venirea primaverii inseamna pentru mine momentul in care se apropie un consiliu de familie pe tema alegerii destinatiei de vacanta. Dupa multe argumente pro si contra am ales Mauritius – un paradis tropical, dar care nu ofera doar plaje cu nisip alb si fin ci si vegetatie luxurianta si un amestec de populatii si culturi. Asa am inceput cautarile si dupa vreo doua saptamani in care am invatat pe de rost ofertele agentiilor am gasit-o pe cea perfecta- 7 nopti de cazare la hotel de 3*, cu demipensiune, in zona de nord a insulei (in Mauritius zona turistica este reprezentata de partea de nord si cea de vest a insulei) si zbor cu Turkish Airlines.

Drumul pana la destinatie a insemnat o noapte de zbor: Bucuresti-Istanbul, apoi o scurta escala (cam 1:30h) si zborul Istanbul-Mauritius care dureaza 9:30h. Primul contact cu Mauritius a insemnat un drum de aproximativ o ora cu microbuzul care ne astepta la aeroport pentru transferul la hotel, drum in care am strabatut insula de la sud-est la nord si ne-am putut face o prima idee despre suprafata imensa pe care se cultiva trestia de zahar. Eu una abia asteptam sa ating oceanul asa ca imediat ce am ajuns la hotel am fugit pe plaja asa cum eram de pe drum ca sa profit cat inca mai era lumina (in emisfera sudica este sfarsitul iernii, iar soarele apune la ora 6pm). Prima seara si prima constatare: noaptea e lunga, iar vantul bate necontenit, ceea ce face ca cele 20 de grade Celsius din termometru sa para ceva mai putine.


A doua zi a inceput cu o scurta ploaie tropicala, dar care nu ne-a descurajat (prea tare), nefiind neaparat doritori de plaja, ci mai mult de vizitat. Am plecat cu autobuzul local spre Grand Baie, cea mai apropiata statiune de hotelul nostru si una dintre cele mai cunoscute de pe insula.  Am constatat rapid ca singura locatie deschisa duminica era mall-ul “La Croisette”, o cladire cu o arhitectura asemanatoare arcului din La Defense din Paris. Influenta dominatiei franceze este cel mai puternic resimtita. Creola mauritana este un amestec dintre un dialect african si franceza. Restul zilei a fost declarat “zi de plaja”.

Suntem dornici de aventura asa ca am inchiriat o masina pentru a ne putea plimba nestingheriti de-a lungul si de-a latul insulei, insa si Micutul Renault Clio s-a dovedit a fi si el mult prea lat pentru drumurile din Mauritius gandite parca special sa treci la rasul oglinzii de cel de pe contrasens. Am aflat ulterior ca soferii de taxi au contracte cu hetelurile si contra unei sume de bani echivalenta cu chiria pe zi a masinii ei te duc unde doresti pe insula.

Am inceput explorarea, iar prima oprire a fost gradina botanica de la Pamplemousse. Este de preferat un tur ghidat pentru ca este cam singura varianta in care afli ce tip de plante ai in fata – camfor, nucusoara, palmierul care traieste 75 de ani, infloreste si apoi moare, arborele de imodium sau nuferii uriasi a caror floare isi schimba culoarea in functie de momentul zilei (infloresc dimineata si sunt albi, la pranz devin roz, seara lila si a doua zi la pranz mor) si multe alte plante medicinale.


Asa cum am spus si mai sus, principala lor cultura este cea de trestie de zahar pe care o valorifica intr-o proportie foarte mare, prin urmare vechea fabrica de zahar este transformata in muzeu. Vizita se incheie cu degustare de zahar si rom.

Norii au fost o constanta in primele zile pe insula, creand atmosfera perfecta pentru a vizita Domaine Des Aubineaux, o resedinta coloniala, transmisa din generatie in generatie si locuita de proprietari pana in anul 1999. Vechii proprietari detineau o plantatie de ceai, a doua mare cultura a insulei. Actualmente se viziteaza in regim de muzeu, pastrand la fiecare pas amintirea locatarilor, de la mobilier si vesela pana la articole vestimentare si valize, impreuna cu gradinile imense impanzite de vegetatie tropicala luxurianta. Nu poti pleca de la Domaine Des Aubineaux fara a savura un ceai de vanilie sau cardamon pe terasa casei! (vremea rece face experienta cu atat mai placuta cu cat poti profita de paturelele din flis).

Aventura a continuat cu intensa cautare a craterului vulcanic de la Trou aux Cerfs. Pe cat de spectaculos si unic este, pe atat de prost semnalizat si greu de gasit (este in mijlocul unui cartier rezidential care se intinde pe cosul vulcanului).

Parcul Natural Chamarel si vizita la Vallée des Couleurs sunt o principala atractie turistica a insulei- vegetatie luxurianta, cascade si pamanturi divers colorate reprezentate de cenusa vulcanica si depozite minerale sunt un adevarat spectacol al naturii. Totodata Chamarel este cunoscut si cultivarea cafelei pe care o puteti savura pe terasa cu priveliste spre “The 23 Coloured Earth” .

Nu trebuie ratata o zi de plaja pe Ile aux Cerfs, un adevarat paradis tropical. Insulita se afla foarte aproape de tarmul Mauritius-ului si ofera o peisaje de poveste – confluenta dintre doua lagune, nisip alb fin, albastrul-turcoaz al oceanului indian, vederea valurilor care se sparg la cateva sute de metri, oprite fiind de reciful de coral.

Spre marele nostru noroc norii s-au risipit in momentul in care am ajuns acolo si ne-am putut bucura din plin (accesul se face cu salupa care te si aduce inapoi pe insula mama atunci cand doresti, dar nu mai tarziu de ora 16:30).
Ultima oprire a fost in Port Louis, capitala insulei. Craft market-ul de la Waterfront s-a dovedit a fi pregatit cu o variata gama de souveniruri pentru toate gusturile – tablouri pictate pe matase, statuiete din lemn, bijuterii si accesorii din lemn, scoici si coral, impletituri din paie de trestie ceai, zahar, cafea etc. Ne-am aventurat putin si pe stradute pentru a simti adevarata atmosfera a orasului, pentru a simti haosul si aglomeratia, complet diferite de zona moderna, turistica, dominata de cladiri din sticla care gazduiesc sedii de banci si hoteluri de 5*.

Nu pot sa nu amintesc despre ospitalitatea localnicilor, despre felul lor de a fi mereu gata sa te ajute pe tine, turistul curios, uimit si usor dezorientat. Poti afla cu o simpla intrebare istoria locului si detalii socio-culturale.  Chiar si in trafic sesizeaza masina inchiriata si au rabdare cu tine, iti trec cu vederea ezitarile, fara sa te claxoneze.

Din punct de vedere culinar, bucataria locala este apropiata de cea indiana – sosuri curry, mancaruri aromate cu mult cardamon, dar si mult peste si fructe de mare. Pentru mine cea mai mare incantare a fost sa beau apa de cocos si sa mananc nuca de cocos proaspat culeasa, dar si alte fructe locale, proaspete: ananas, portocala, grapefruit (Pamplemousse).

Momentul in care ne-am luat “La revedere” de la frumosul ocean indian, de la Mauritius cu localnicii mereu dornici sa te ajute, cu legenda pasarii DODO a venit mult prea repede, si dupa inca niste lungi ore de zbor am ajuns iar acasa cu multe povesti de spus si poze de aratat.