Ca toata Coasta de Azur e fermecatoare stim deja. Ca pe langa Nisa, Cannes, St Tropez si Monaco mai sunt si o groaza de satuce frantuzesti cum nu se poate mai autentice, am aflat. Iar dintre toate, daca batranul Picasso a fost fermecat de St Paul de Vence, atunci e clar. Cautam aici spiritul din belle epoque! Ca daca nu ajungem mai la nord in Provence, macar sa descoperim toate hidden gems-urile de prin sud.  Si lasam pentru data viitoare campurile de lavanda, abatia de la Senanque si canionul de la Verdon. Si nici nu-i plina Franta de St. Paul de undeva-uri (St. Paul de Tartas, St. Paul de Varax, St. Paul de Varces si cate altele mai gaseste Google Maps-ul), dar il alegem pe cel de la Vence, c-am auzit noi ca ar fi cel mai frumos satuc din tot Provence-ul!



Si nici c-a fost grait adevar mai mare! Atata doar ca Paul de Vence ne aminteste de Toscana! Si de toate satucele cocotate in varf de colina, cu case de piatra si stradute inguste, flori la ferestre, obloane colorate si multe cafenele cochete. Unde mai pui ca mai toate restaurantele au specific italian, iar pe casutele postale ale cladirilor stau tantose numai si numai nume de italieni. Italieni vero sau nu, cert e ca se simte din plin influenta italiana in zona, ca pana una alta, granita e ici colea, deci amestecul de culturi, arhitectura si gastronomii e oarecum firesc. Singurele diferente intre satucele toscane si St Paul de Vence ar fi pe de o parte galeriile de arta si buticurile de moda, care sunt peste tot, la fiecare pas. Apoi vinurile, dar intre noi fie vorba, Italians do it better, fara suparare frantujilor! Or fi ele vinurile roze de exceptie, insa nu se compara cu Brunello-ul ori cu Chianti-ul toscan 🙂 Si-apoi privelistea, ceva mai urbana si mai populata decat intinderile neterminate de verde din Toscana. Deci cum sa spunem… 1-0 pentru Italia 😀








Si uite-asa deschidem cutia Pandorei si pornim o discutie care in mod cert nu are niciun fel de sfarsit si cu atat mai putin o concluzie. Vesnica lupta si comparatie intre Toscana si Provence 🙂 Adevarul e ca nu suntem in masura sa le judecam, pentru ca Toscana om fi vazut-o noi, dar numai trei zile si-alea doar in sud, prin Siena si-un pic de centru. Iar Provence-ul vazut de noi n-a prea fost Provence. Coasta de Azur nu prea are nici de-a face cu Provence “al adevarat”.




Dar ce sa ne mai mire asemanarile dintre cele doua, ca doar intreaga zona din jurul Nisei a fost sub influenta italiana, asa ca-i lesne de inteles de unde atata pizza&pasta la tot pasul. Ba uite ca pe ici pe colo parca se vad si chiparosii toscani pe marginea drumului! Si zic unele ghiduri turistice cum ca Provence-ul e Toscana Frantei. Sau ca Toscana-i Provence-ul Italiei. Si adevarul e ca nu zic rau deloc. Nu ca ar fi atat de similare incat sa vezi una si-apoi sa zici ca nu-i nevoie s-o mai vezi pe a doua. No, nicidecum. Fiecare are particularitatile ei si pana la urma tine de gustul fiecaruia sa aleaga care dintre cele doua e mai buna, mai frumoasa ori mai spectaculoasa. Podgorii au amandoua cat vezi cu ochii, satuce autentice gasesti si colo si colo, la capitolul mancare o duc bine si-una si cealalta – ca doar nu degeaba sunt doua dintre cele mai faimoase si mai apreciate bucatarii ale lumii, cu arta la fel – ar fi si culmea sa-l compari pe batranul Cezanne cu da Vinci ori cu Michelangelo. Asa ca tine complet de gust sa alegi un bouillabaisse ori o ribollita fierbinte, o salata nicoise ori o portie generoasa de paste, o tarta tropeziana ori niste biscotti inmuiati in cafea. Si-acum ca tot vorbeam de cutia Pandorei, spunem cu inima stransa, fara sa intentionam sa suparam pe cei care nu sunt de acord cu noi, ca preferam Toscana. Pentru mancarea mai pe gustul nostru, pentru preturile la jumatate, pentru mai putina sclifoseala 🙂 Daaaar, lasam o portita deschisa pentru a doua vizita in Provence, cand vom vedea partea mai autentica si mai putin comerciala. Si poate ne schimbam complet parerea 🙂 Insa dupa sudul Provence-ului… “Oscar”-ul merge la Toscana.





Insa intr-adevar, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, St. Paul de Vence chiar este un satuc de poveste si toata combinatia asta de italian si frantuzesc e cu adevarat fermecatoare. Ce-i drept, este un pic cam prea turistic si cam prea aglomerat, insa in mod cert merita o vizita, mai ales ca-i numai la 12 km de Nisa. Iar buticurile sunt de senzatie! Galerii de arta, magazinase artizanale, restaurante si terase sarmante, strazi pavate si inguste, ziduri inalte, privelisti superbe. Toate ca sa-ti arate ca joie de vivre-ul asta frantuzesc poate sa bata dolce vita-ul vecinilor 😀