C-o fi o Vespa azurie ori un Fiat 500 vechi de cand lumea, in care abia-ti incap picioarele, c-om alege o Siena, ori poate un Grosseto, c-om ajunge in satuce medievale cu case de piatra si alei micute, micute, pavate, in care sa te pierzi in nestire, c-om bea un Chianti cu sau fara cosuletul fiasco, c-om alerga in podgorii ce par ca nu se termina, ca ne-om opri pe marginea drumului, printre maslini, c-om manca la restaurante locale, cu mese cu fete de masa in patratele alb-rosii, nici nu conteaza! Ajungem in sfarsit in Toscana rurala (si asta asa, ca o decizie pe ultima suta de metri!), si-abia asteptam sa transformam in realitate cadrele alea de film din “Under the Tuscan Sun“. Si o s-o luam usor pe Chiantigiana si-o sa ne ducem unde om vedea cu ochii. Poate un Montalcino, poate un Montepulciano, poate un Pitigliano, un Arcidosso, un orice! Nici nu conteaza ce vedem, cata vreme sunt sate medievale, campuri si podgorii intregi si drumuri inguste de tara. Si cata vreme avem Chianti, Brunello de Montalcino si Vino Noble de Muntepulciano cat cuprinde, dolce vita, apusuri frumoase si… liniste, oh it’s so liniste, cum ar zice Björk 🙂